Terapia cu ozon: ce este și care sunt beneficiile acesteia în fizioterapie

Ozonoterapia sau terapia oxigen-ozon este un tratament medical ce constă din introducerea în corp a unui amestec de oxigen și ozon ce are acțiune analgezică și antiinflamatorie.

Metodele de administrare variază în funcție de patologia ce urmează a fi tratată. În contextul fizioterapeutic, referitor la probleme precum hernia de disc, pot fi efectuate următoarele:

• infiltrații intradiscale (sub fluoroscopie), efectuate în medii echipate și adecvate;
• injecții mai puțin invazive în mușchiul paravertebral la nivelul metamerilor afectați de hernie, identificați prin imagistica prin rezonanță magnetică sau CT. Un ac de mici dimensiuni este utilizat în cadrul procedurii: pacientul poate resimți disconfort local atunci când acul penetrează mușchiul dar, în general, acesta nu este un tratament dureros.

Ozonoterapia reprezintă o practică medicală utilizată în contexte diferite, de la dermatologie la stomatologie; de la chirurgia vasculară la neurologie. În fizioterapie și recuperare este adecvată în special pentru probleme precum:

• artroză;
• hernie de disc (lombosciatică și lumbago);
• patologii inflamatorii/infecțioase;
• tendinită și tendinoză (de ex. patologii de epicondilită și tendonul lui Ahile).

Ozonul (O₃) este un gaz ce schimbă în mod natural structura moleculelor de oxigen (O₂) din atmosferă prin adăugarea unui al treilea atom. Este o substanță instabilă, ce tinde să revină la forma cu 2 atomi și care, dacă este inhalată, poate fi nocivă pentru plămâni. Ozonul medical, utilizat pentru tratamente medicale precum terapia oxigen-ozon, este produs de echipamente specifice capabile să îl amestece cu oxigen în concentrații și volume corespunzătoare, ce variază în funcție de tulburarea ce urmează a fi tratată.

Proprietățile ozonului sunt multiple, printre acestea numărându-se:

• oxigenare crescută a celulelor și țesuturilor, promovând regenerarea și eliminarea toxinelor;
• acțiune antibacteriană, antifungică și antivirală;
• acțiune calmantă (inactivează metaboliții halogenului și promovează producția de endorfine);
• acțiune antiinflamatorie (reduce mediatorii inflamatori ce propagă inflamația);
• acțiune obositoare;
• îmbunătățirea microcirculației sangvine;
• susține formarea noilor vase de sânge (neoangiogeneză).

Drept urmare, ozonoterapia poate provoca o diminuare a terapiei medicamentoase, precum și a timpilor de recuperare funcțională și a utilizării tratamentului chirurgical.

Dr. Fusi spune: „Ozonoterapia este sigură, nu dăunează corpului și nu este foarte invazivă, dar este o procedură manu medica, deci trebuie efectuată de un medic specialist. Cu toate acestea, înaintea tratamentului este necesar să vă consultați medicul, deoarece este o terapie contraindicată în sarcină și în cazul câtorva afecțiuni precum: cardiopatii și/sau patologii cardiovasculare, hemopatii și/sau probleme de coagulare; favism; hipertiroidism; afecțiuni respiratorii”.

Un ciclu de terapie oxigen-ozon constă în aproximativ 8 ședințe, ce durează câteva minute fiecare, dar numărul programărilor depinde de patologia ce urmează a fi tratată și de răspunsul subiectiv al pacientului. Rezultatele, cu excepția bolilor cronice, sunt destul de rapide și sunt necesare doar câteva săptămâni pentru a resimți primele beneficii ale terapiei.