Montarea/ sau înlocuirea percutanată a unui stent ureteral

Ce este?

Stentul ureteral este un cateter subțire plasat în interiorul ureterului pentru a conecta rinichiul cu vezica și a facilita fluxul de urină, ce poate avea loc fie în interiorul, fie în jurul stentului. Cele două capete ale stentului, plasate în pelvisul renal și, respectiv, în vezică, sunt formate dintr-o buclă ce permite cateterului să rămână permanent în aceeași poziție. Stentul poate fi fabricat din materiale diferite, de obicei silicon sau poliuretan, ce oferă o flexibilitate și adaptabilitate bune la conformația anatomică a ureterului. Este una dintre procedurile minim-invazive pentru care se practică injectarea substanței de contrast și care implică expunerea pacientului la radiații ionizante.

Când este indicată această examinare?

Montarea stentului ureteral are, în general, valoare terapeutică în cazul obstrucției fluxului de urină de-a lungul ureterului către vezică. Dilatarea ulterioară a tractului excretor superior ce rezultă în urma unei obstrucții a fluxului urinei în exterior poate reprezenta un proces acut, ce provoacă de obicei o simptomatologie similară colicilor (de ex. în cazul pietrelor ureterale) sau un proces cronic (de ex. în cazul tumorii uroteliale sau compresiei ab extrinseco), ce nu provoacă de obicei o simptomatologie algică acută.  În aceste cazuri, stentul ureteral menține permeabilitatea lumenului ureteral, pentru a facilita fluxul de urină și a evita compromiterea funcției renale. De asemenea, asigură calmarea imediată a simptomelor. Stentul ureteral poate fi utilizat și pentru a contribui la vindecarea fistulelor urinare în urma chirurgiei de demolare și/sau reconstrucție.           

Cum se execută?

Stentul ureteral este montat retrospectiv prin cistoscopie, ce permite identificarea ostiumului ureteral și montarea unui fir de ghidaj și cateter ureteral de-a lungul ureterului. Apoi se opacifiază tractul excretor prin injectarea substanței de contrast din cateter și utilizarea fluoroscopiei pentru identificarea cavităților ureterale și pentru a decide unde va fi amplasat capătul distal al stentului. În acest punct, stentul este deplasat în sus de-a lungul firului de ghidaj până când ajunge în poziția dorită. Capătul proxim al stentului este, ulterior, eliberat în vezică.

Stentul ureteral este păstrat în corp pe o perioadă de timp stabilită de medicul responsabil, pe baza patologiei pacientului și a datelor clinice ale acestuia. Dacă stentul ureteral urmează a fi păstrat pe perioade extinse de timp, ar trebui înlocuit periodic pentru a preveni infecțiile tractului urinar (în general la fiecare 3-4 luni).

Contraindicații

În cazul cancerelor ureterale obstructive, când este necesar drenajul renal, se preferă nefrostomia percutanată, pentru a evita riscul de a provoca diseminarea la nivel superior a bolii în timpul montării stentului. Nefrostomia percutanată este utilizată și în cazul obstrucției ureterale complete, când montarea stentului ar putea fi problematică sau imposibilă.  

Doriți să primți un tratament?

Contactați-ne și ne vom ocupa de dvs.