Stenoza valvei aortice: simptome, cauze și tratament

Bolile valvelor cardiace sau valvulopatiile sunt boli care afectează valvele inimii și funcționarea lor. Există patru valve:

• două în secțiunile din stânga (mitrală și aortică)
• două în secțiunile din dreapta ale inimii (tricuspidă și pulmonară).

Acestea permit sângelui să treacă între diferitele camere ale inimii și să prevină refluxul.

Cele mai frecvente valvulopatii sunt cele ale secțiunilor din stânga ale inimii (valva mitrală și valva aortică, adică partea inimii care irigă întregul corp). Valvulopatiile care afectează secțiunile drepte ale inimii (care în schimb transportă sânge la plămâni pentru oxigenare) sunt mai puțin frecvente.

Dacă valva aortică este îngustată și sângele trece cu greu prin ea, această problemă se numește stenoză valvulară. Pe de altă parte, atunci când valva nu se închide în mod corespunzător și sângele curge înapoi unde nu ar trebui, avem de-a face cu insuficiența valvei.

Îmbătrânirea este cauza principală a valvulopatiei aortice în sens stenotic: pe măsură ce trece timpul, valva devine foarte rigidă, suferă calcifiere, iar acest lucru împiedică deschiderea corespunzătoare a clapetelor care o formează, îngustând-o și, astfel, făcând dificilă trecerea sângelui de la ventriculul stâng la aortă.

În cazul insuficienței aortice, degenerarea valvei provoacă un defect în închiderea foițelor valvei, ceea ce provoacă incontinență, ducând la revenirea/regurgitarea sângelui în ventriculul stâng, care este suprasolicitat.

Stenoza aortică are simptomatologie tipică: lipsa respirației, durerea toracică și leșinul în timpul efortului. Dacă nu este tratată, stenoza aortică, în prezența simptomelor, poate duce la moartea din cauza insuficienței cardiace, o afecțiune în care există acumulare de apă în plămâni și în tot corpul.

Tratamentul prompt în cazul stenozei aortice este crucial: pacienții cu stenoză aortică simptomatică care nu se tratează au un prognostic slab, cu o rată a mortalității de 50% la 2 ani. Prin urmare, tratarea promptă a afecțiunii este esențială.

În prezența simptomelor, cum ar fi problemele de respirație, durerea toracică la efort și leșin, detectarea unui murmur cardiac la auscultare poate indica o valvulopatie aortică.

Suspiciunea trebuie apoi confirmată cu o ecocardiogramă, un test neinvaziv care utilizează ultrasunete și permite specialistului să vadă morfologia valvei, prezența calcifierilor și să confirme prezența stenozei valvei.

Tratamentul tradițional constă în înlocuirea chirurgicală a valvei aortice: o procedură pe cord deschis care necesită anestezie generală, deschiderea pieptului și utilizarea circulației extracorporale (adică, un aparat care înlocuiește temporar funcția inimii și a plămânilor). Chirurgul îndepărtează valva aortică calcificată prin înlocuirea acesteia cu o proteză. Timpul de recuperare după o astfel de intervenție chirurgicală este de aproximativ 3-4 săptămâni.

Tratamentul minim-invaziv al stenozei aortice a fost dezvoltat în ultimii ani: procedura de implantare transcateterică a valvei aortice (TAVI). Procedura se efectuează în laboratoarele de cardiologie intervențională, sub anestezie locală și fără a fi necesară deschiderea pieptului.

Aceasta este noua frontieră a cardiologiei intervenționale minim-invazive ca alternativă la chirurgia cardiacă clasică: evitarea deschiderii sternului înseamnă reducerea incidenței complicațiilor perioperatorii și spitalizarea pacientului, cu timpi de recuperare extrem de rapizi.

Cum se efectuează procedura minim-invazivă sau TAVI?

O implantare transcateterică a protezei valvei aortice sau o procedură TAVI poate fi utilizată pentru a trata stenoza aortică. În complexitatea și delicatețea sa, această procedură necesită o mare expertiză a personalului medical și a întregii echipe: prin puncția unei artere din membrul inferior (care devine zona de intrare), instrumentele necesare sunt introduse pentru a duce noua valvă miniaturală la inimă.

Înainte de efectuarea intervenției chirurgicale, este important ca pacientul să treacă printr-o examinare CT pentru a vizualiza aorta și arterele femurale, adică „drumul” care va trebui urmat pentru implantarea noii proteze și pentru a alege cu precizie tipul și dimensiunea protezei care urmează să fie implantată.

Procedura executată de medici experimentați durează aproximativ o oră. Se execută sub sedare, fără anestezie generală și nu implică circulația extracorporală.

Durata spitalizării pentru astfel de intervenții chirurgicale este cuprinsă între 5 și 7 zile.