Toxina botulinică în medicina estetică: tot ceea ce trebuie să știți

Toxina botulinică este o neurotoxină și acționează asupra terminațiilor nervoase, care inervează mușchii. Este cunoscută în principal pentru utilizarea sa în domeniul medicinei estetice (cum ar fi botox), dar poate fi utilizată în diferite domenii în funcție de tipurile sale diferite.

Administrată prin injectare, se creează o imobilizare parțială temporară. Toxina botulinică blochează mușchii numai la locul inoculării, în locurile în care nu a fost injectat există o compensare contractilă a mușchilor.

Toxina de tip A se utilizează în tratamentele de medicină estetică. Se aplică în mijlocul sprâncenelor, în zone ale frunții și din jurul ochilor pentru a ameliora:

• duritatea expresiei faciale;
• ridurile dintre sprâncene;
• duritatea subtalară frontală;
• ridurile din partea externă a ochilor.

Toxina botulinică permite, de asemenea, obținerea unui efect de ridicare a cozii sprâncenelor: se poate ridica coada sprâncenelor și, astfel, extinde privirea, fără a recurge la chirurgie, cum ar fi blefaroplastia, deși nu o înlocuiește.

Toxina botulinică se utilizează în principal pentru a efectua un tratament capabil să mențină și să protejeze frumusețea naturală a persoanei.

Medicul nu trebuie să creeze un aspect prea accentuat și nici să provoace imobilizări importante, ceea ce ar împiedica în mod inevitabil pacientul să aibă o mimică naturală și spontană în timpul socializării. Un specialist bun este capabil să mențină dinamismul expresiilor din treimea superioară a feței, prin urmare, ochi șifrunte.

Tratamentul se face repede, în doar cinci minute: după diluarea produsului cu soluție fiziologică și dezinfectarea zonei de tratat de pe față, specialistul face puncții mici cu un ac foarte subțire. Unii pacienți pot simți o arsură ușoară, iar hematoamele și vânătăile sunt rare.

Eficacitatea sa nu este imediată. În medie, primele efecte pot fi observate după aproximativ o săptămână. Faza activă este urmată de o fază de platou care durează în jur de 3-4 luni, după care eficacitatea toxinei începe să se diminueze.

Spre luna a patra^saua cincea, pacientul începe să vadă recuperarea motilității în zona tratată. În jurul lunii a șasea, revine la starea dinaintea tratamentului.

Există o contraindicație absolută pentru utilizarea toxinei botulinice la pacienții cu:

• neuropatii;
• distrofii musculare.

În timpul procedurii, medicul trebuie să informeze pacientul cu privire la măsurile de precauție pentru a se asigura că toxina injectată funcționează fără a provoca efecte nedorite, inclusiv migrarea sau crearea de asimetrii.

În primele zile după tratament, pentru a evita migrarea toxinei sau deplasarea acesteia de la locul injectării către alte părți ale feței, se fac mișcări de la ochi spre exteriorul feței atunci când se aplică machiaj sau creme.

Toxina botulinică migrată ar putea, de fapt, să provoace ptoza pleoapelor, adică coborârea pleoapei. Aceasta din urmă se rezolvă spontan, dar este neplăcută.

Un al doilea tip de migrare de evitat este cel de poziționare, motiv pentru care pacientului i se cere să nu coboare capul și, în general, să evite activitatea fizică în primele două zile după tratament.

Asimetriile sunt rare, dacă se întâmplă, de exemplu, în zona sprâncenelor, acestea ar putea fi remediate în 7-10 zile cu o singură inoculare, dacă este necesar, pentru a reechilibra cele două emisfere.

„După ce a respectat toate precauțiile imediat după administrarea medicamentului, pacientul nu suferă niciun efect advers. Acest tratament poate fi efectuat în orice moment al anului și, cu siguranță, nu este periculos dacă se face în timpul verii. Cererile de la pacienți nu scad odată cu sosirea sezonului cald și, în orice caz, este întotdeauna o practică bună folosirea unei protecții solare excelente. Interzicerea absolută a expunerii la soare este, în realitate, un mit”, concluzionează dr. Zilio.