Boala Lyme și simptomele acesteia

„Boala Lyme sau borrelioza este o boală multisistemică (afectează mai multe organe și părți ale corpului) provocată de o bacterie: borrelia, o spirochetă transmisă la om prin mușcătura unei căpușe infectate”, explică Dr. Guanziroli.

„Dat fiind că avem de-a face cu o patologie multisistem, simptomele pot fi extrem de variate și pot diferi în funcție de stadiul bolii”, continuă medicul.

Etapa 1: eritem migrator și limfocitom cu borrelia

Din punct de vedere dermatologic, etapa inițială a bolii se poate caracteriza prin:

• eritem migrator: apare în câteva zile sau în câteva săptămâni după mușcătura parazitului. Pe lângă iritația ce poate fi generată în punctul exact al mușcăturii, o formă caracteristică de inel cu margini mai închise și înroșite se creează în jurul ei, în timp ce zona din interior rămâne mai deschisă la culoare. În general, există un eritem migrator, dar în rarele cazuri de mușcături multiple, eritemul real poate apărea în proximitatea punctului de contact cu căpușa.limfocitom cu borrelia: este o leziune papulo-nodulară în relief, asimptomatică, de culoare roșie, ce apare în principal:
• • la copii: pe față și la nivelul lobului urechii;
  • la adulți: pe areola mamelonului și pe scrot.

Etapa 2: răspândire sistemică

Dacă este lăsată netratată, infecția se poate răspândi în întregul corp, fiind însoțită de simptome precum:

• febră;
• frisoane;
• dureri musculare (mialgie);
• dureri articulare (artralgie);
• cefalee;
• oboseală și slăbiciune severă (astenie);
• arsuri și mâncărimi provocate de lumină și căldură (fotofobie)

Etapa 3: efecte severe

Într-o etapă și mai avansată, infecția neglijată și persistentă poate duce la complicații serioase, precum:

• artrită;
• encefalomielită: o patologie inflamatorie ce afectează sistemul nervos central (creierul și coloana vertebrală);
• acrodermatita cronică atrofică: o dermatită ce afectează în principal membrele inferioare și se prezintă inițial printr-un eritem purpuriu, slab definit și asociat cu edeme, iar în etapele terminale cu atrofierea epidermei și dermei. Debutul acrodermatitei cronice atrofice apare după luni sau ani de zile de la infectare;
• neuropatie periferică: deteriorarea și funcționarea deficitară a structurilor neurologice periferice ce conectează diferitele părți ale corpului cu sistemul nervos central, simptomele acesteia însoțind deseori acrodermatita cronică atrofică;
• cardită;
• meningită.

Dacă observați că ați fost mușcat de o căpușă trebuie să îndepărtați imediat parazitul, înainte ca acesta să poată transmite spirocheta borrelia sau alți patogeni posibili, cu ajutorul unei pensete și evitând ruperea părții inoculate care, dacă rămâne în piele, ar putea provoca o infecție. Dacă nu puteți face singur acest lucru, cel mai bine este să vă contactați medicul.

Pacientul mușcat ce nu prezintă simptome este ținut sub observație și, după câteva săptămâni se poate preleva o probă de sânge pentru a identifica dacă s-a dezvoltat un titru de anticorpi la spirocheta borrelia.

Diagnosticul este, în mod esențial, clinic și când pacientul prezintă leziuni ale pielii compatibile cu boala Lume, se poate efectua o biopsie, urmată de un examen cultural sau alte teste de biologie moleculară avansată ce pot evidenția prezența bacteriei.

După diagnosticare:

• dacă infecția este localizată încă la nivelul pielii și articulațiilor, tratamentul este antibiotic oral bazat pe doxiciclină. În cazul unei sarcini, al alergiilor sau pacienților minori, medicamentul se schimbă cu, de exemplu, amoxicilină;
• pentru etapele mai avansate cu consecințe multisistemice (în special asupra sistemului nervos central), tratamentul este întotdeauna antibiotic, de obicei bazat pe ceftriaxonă și administrat intravenos;
• pentru cele mai grave etape ale infecției prelungite și nediagnosticate, abordarea terapeutică variază în funcție de organul sau organele afectare și de nivelul afectării acestora.

Așa cum ne amintește ISS, căpușa este un parazit care nu poate sări sau zbura, dar care se așază pe vegetație, așteptând trecerea unui animal sau a unui om de care să se poată agăța, ce este identificată de capacitatea sa de a percepe căldura și dioxidul de carbon.

În general, zonele corpului pe care le mușcă și unde se strecoară sunt:

• membrele inferioare;
• zona inghinală;
• axilele.

Rămâne câteva zile în zona în care se atașează, timp în care se hrănește cu sânge. În general mușcătura este nedureroasă, deoarece saliva căpușei conține principii anestezice și antiinflamatorii ce contribuie la facilitarea hrănirii. Acest lucru explică de ce, după detașarea parazitului, nu este ușor să identificăm boala.

Contactul cu căpușele are loc în principal în:

• medii împădurite: locuri cu multă grasă și vegetație precum pădurile, pășunile, câmpurile și parcurile urbane.
• grajduri și adăposturi pentru animale: căpușele nu sunt prea selective în privința hranei, așadar se atașează de iepuri, veverițe, căprioare, câini, pisici, etc. Din această cauză, atunci când intrați în contact sau frecventați locuri unde se află animale ce s-au aflat în mijlocul vegetației, trebuie să fiți întotdeauna atent.

Pentru prevenirea mușcăturilor de căpușe și, în consecință, a bolii Lyme, recomandăm:

• la țară sau în locuri împădurite:
  pulverizați produse repelente specifice pe pielea expusă;purtați îmbrăcăminte care să vă acopere, astfel încât să evitați contactul cu iarba și vreascurile (îmbrăcăminte cu mânecă lungă, pantaloni lungi, șosete și pantofi înalți până la glezne);
efectuați o inspecție a întregului corp la sfârșitul unei activități în natură.acasă și în locurile frecventate de animale:
Verificați des blana animalelor, în special după o plimbare în parc sau în zonele cu vegetație, cotețele și locurile unde se joacă acestea.aplicați pesticide protectoare pe animale, când este posibil, la intervale periodice, astfel încât să fie protejate permanent.