Care sunt diferențele dintre creierul masculin și cel feminin?

Indiferent dacă este considerat din punct de vedere biologic, cognitiv sau comportamental, creierul a fost întotdeauna o componentă remarcabilă în corpul uman. Odată cu apariția neuroștiinței și cu studiul științific al creierului și al sistemului nervos, natura sa deosebită a fost recunoscută.

La începutul secolului al XX-lea, discuția a fost îmbogățită de progrese majore, în parte datorită disponibilității tehnologiilor neuroimagistice din ce în ce mai avansate care au permis observarea structurilor anatomice și funcționale ale creierului. Aceste descoperiri au contribuit la înțelegerea existenței diferențelor substanțiale, anatomice și funcționale între creierul masculin și cel feminin.

Un studiu realizat de Lise Eliot de la Universitatea Rosalind Franklin a concluzionat că diferențele dintre creierele celor două genuri sunt practic inexistente, iar acestea sunt în esență atribuite dimensiunii capului. Studiul a constatat că femeile au creierul cu 11% mai mic decât bărbații atunci când este corelat cu dimensiunea generală a corpului.

Neuroimagistica a indicat că la bărbați există o prezență mai mare a materiei albe (Gur R. et al., 1999), în timp ce la femei există o prezență mai mare a materiei cenușii (Goldstein J.M. et al., 2001).

Alte studii au arătat unele diferențe în zonele encefalice subcorticale care sunt legate de semnificația emoțională a stimulilor de intrare (amigdala), memorie și orientare (hipocamp).

Amigdala și hipocampul sunt două elemente importante ale sistemului limbic, un set de structuri complexe care joacă roluri cheie în relațiile emoționale, răspunsurile comportamentale, procesele mnestice, controlul intenționat al mișcării, simțul timpului și motivație.

O mică diferență a fost observată în corpus callosum, care pare să facă cele două emisfere ale creierului bărbaților mai independente, cu mai puțină comunicare între ele.

Funcțiile emisferelor cerebrale

La ambele genuri, se observă că emisfera stângă este centrul logic, rațional, analitic, liniar de gândire și limbaj verbal (zonele Broca și Wernicke), în timp ce emisfera dreaptă este centrul vizual, emoțional, creativ, se ocupă cu prelucrarea paralelă a informațiilor și este centrul limbajului nonverbal. Aceste specializări emisferice sunt oarecum legate de generalizările care au apărut în ultimii ani.

Creierul este un organ complex, cu plasticitate, adică capabil să-și modifice structura. Prin urmare, nu pare să existe un marker adevărat legat de gen, ci mai degrabă diferențe trebuie observate în tot ceea ce ne face capabili să fim activi cognitiv, să dezvoltăm noi conexiuni nervoase pentru a ne asigura că avem o rezervă cognitivă bună dincolo de gen.

Ființele umane, fie ele masculine sau feminine, sunt înzestrate cu o componentă foarte importantă numită „inteligență emoțională”, care este capacitatea de a recunoaște, numi, distinge și cunoaște modul de gestionare a emoțiilor (proprii și ale altora). În imaginația colectivă, femeile sunt adesea percepute ca fiind mai inteligente emoțional decât bărbații. Dar oare chiar așa stau lucrurile?

Un studiu arată că femeile par mai predispuse să-și exprime emoțiile și, prin urmare, par să aibă o expresivitate emoțională mai mare (Yaling Deng, 2016). Ele par, de asemenea, să aibă o capacitate mai mare de a verbaliza emoțiile, inclusiv prin utilizarea unui vocabular complex. S-a demonstrat (Baron-Cohen, 2003) că femeile își asumă mai frecvent o atitudine de susținere, de acceptare și de empatie una față de cealaltă, fiind mai capabile să înțeleagă stările emoționale ale celorlalți.

S-au făcut multe studii pentru a înțelege modul în care bărbații și femeile prelucrează emoțiile, iar multe cercetări s-au concentrat pe empatie. Unele studii au evaluat empatia în mod subiectiv și s-a observat că femeile au fost mai predispuse să perceapă sentimente ca răspuns la diferite scenarii sociale, dar când empatia a fost măsurată obiectiv, prin identificarea precisă a emoțiilor exprimate în portrete, s-a observat că diferența dintre cele două sexe era foarte scăzută.

În general, această revizuire a cercetării arată în mod clar că atunci când vorbim despre diferențele de gen, pentru a evita riscul de a cădea în stereotipuri, este necesar să se ia în considerare alte variabile, cum ar fi:

• vârsta;
• aspectul biologic;
• contextul socio-cultural.

Răspunsul la întrebarea inițială pare, prin urmare, să readucă atenția asupra persoanei ca individ bio-psiho-social. Mediul, cultura, interacțiunea socială și personalitatea par a fi elemente care ne modelează neurostructurile și ne ghidează comportamentele, făcându-ne astfel speciali în unicitatea noastră, în timp ce împărtășim o fiziologie și creier similare anatomic.

În final, întrebarea care se pune nu este atât despre diferența de gen, ci mai degrabă despre cum să dezvoltăm o lume care să se poată adapta specificității și unicității fiecărei persoane, dincolo de genul de care aparține.