Hidrokinetoterapia: cum acționează fizioterapia în apă

„În apă, greutatea corpului scade din cauza flotabilității, mișcările sunt mai ample, efortul muscular este diminuat, durerea articulară este mult atenuată, obținându-se astfel o descărcare a articulației. În plus, inconvenientele uzuale ale etapei inițiale a terapiei la sol precum microtraumă, inflamație, efuziuni articulare, ce provoacă deseori întârzieri în recuperarea funcțională, sunt mult diminuate. În plus, pacientul ce resimte durere este ajutat să stea drept și să meargă”, declară Dr. Lucia di Salvo, fizioterapeut în cadrul Institutelor Clinice Zucchi și specialist în Hidrologie Medicală și Medicină Termică.

În apă, expirul este mai ușor și refluxul venos se îmbunătățește datorită presiunii hidrostatice ce provoacă o creștere a presiunii intra-abdominale ce împinge diafragma în sus, inducând o creștere a sarcinii mușchilor respiratorii.

„Și rezistența fizică a apei la mișcare este un aspect decisiv pentru variațiile fiziologice pe care le poate induce exercițiul fizic în apă: controlul neuromotor și echilibrul pacientului se îmbunătățesc datorită creșterii vitezei mișcării în apă”, continuă Dr. di Salvo.

În cele din urmă, un rol fundamental în hidrokinetoterapie îl joacă temperatura. De fapt, temperatura apei duce la:

• reducerea rigidității articulare și spasmelor musculare;
• creșterea fluxului sanguin;
• efect analgezic.

Traseul Vascular din interiorul piscinelor de hidroterapie este alcătuit dintr=un traseu cu apă fierbinte/rece și hidromasaj ce este creat special pentru tratarea afecțiunilor circulatorii ale membrelor inferioare și produce:

• activarea microcirculației;
• activarea cercurilor colaterale;
• efect anti-edem.

Faptul că hidrokinetoterapia este utilizată în recuperare joacă un rol fundamental în alegerea acesteia ca metodă specifică de prevenție, tratament și recuperare în următoarele afecțiuni:

Afecțiuni musculo-scheletale precum:

• fracturi;
• coxartroză;
• gonartroză;
• patologii ale umărului;
• recuperare postoperatorie după chirurgia umărului, șoldului și genunchiului;
• sindrom hipokinetic în urma imobilizării prelungite.

Hidrokinetoterapia joacă un rol important și în întărirea musculaturii înaintea chirurgiei protetice la nivelul șoldului și genunchiului.

Afecțiuni vasculare precum:

• sechele ale flebopatiilor cronice;
• insuficiență venoasă cronică (varice);
• urmări sau sechele ale chirurgiei vasculare periferice;
• varicele membrelor inferioare;
• vasculopatia cronică a membrelor inferioare;
• tulburări vasculare periferice funcționale.

Tulburări neorologice precum:

• boala Parkinson;
• leziuni ale nervilor periferici;
• hemiplegii, paraplegii;
• scleroza multiplă.

Hidrokinetoterapia nu este adecvată pacienților cu:

• insuficiență respiratorie severă;
• prezența oricărui tip de rană sau leziune nevindecată complet;
• boală coronariană instabilă;
• insuficiență cardiacă severă;
• hipertensiune arterială severă și instabilă;
• hipotensiune.