O moleculă ce demască celulele canceroase
Data publicării: 20-08-2021
Actualizare la: 01-03-2023
Subiect: Cercetare
Durată de citire estimată: 1 min.
Autor articol
Sofia Erica RossiRedactor medical
Marco BianchiEditor și traducător
Viktoryia LuhakovaCelulele corpului nostru au proteine pe membrană, ce îi transmit sistemului imunitar „Nu mă mânca!”.
Aceste proteine sunt esențiale conservării țesuturilor în cazul fenomenelor patologice autoimune. Sunt exploatate și de către celulele canceroase, ce le expun în exces pentru a deveni invizibile pentru sistemul nostru imunitar.
Un grup de cercetători din cadrul Spitalului de Cercetare San Raffaele, condus de Marco Bianchi, Directorul laboratorului de Modificări Dinamice ale Cromatinei și profesor cu normă întreagă la Universitatea Vita-Salute San Raffaele (UniSR), a descoperit un mecanism ce forțează celulele canceroase să retragă proteina principală „nu mă mânca”, CD47. Astfel, celulele canceroase devin vizibile și se predau, ca să spunem astfel, sistemului imunitar.
Cercetătorii au demonstrat și un model experimental al mezoteliomului, o tumoră foarte agresivă ce derivă în principal din expunerea la azbest, că o moleculă sintetică BoxA dezvoltată în laboratorul Spitalului de Cercetare San Raffaele, poate activa acest mecanism.
Rezultatele studiului, publicate în EMBO Molecular Medicine, pregătesc drumul noilor strategii de imunoterapie în cancer, ce pot face celulele canceroase mai ușor de recunoscut, drept urmare de eliminat.
Proliferarea țesutului și monitorizarea imunitară
Organismul nostru, ca toate organismele multicelulare, funcționează și supraviețuiește doar datorită abilității componentelor sale de a rămâne în echilibru una cu cealaltă. Acest echilibru este frecvent garantat de numeroase semnale aflate în contrapondere, precum greutățile și contragreutățile ce mențin echilibrul celor 2 talere ale balanței.
Rolul proteinei CD47
Un exemplu vizează proteina CD47, principala proteină „nu mă mânca” prezentă pe membrana celulară. CD47 funcționează ca un steag ce semnalizează macrofagelor să nu mănânce (devoreze, în termeni tehnici) celulele pe care este plasată.
Toate celulele străine nu au CD47 , așadar sunt o „pradă legitimă” pentru macrofage. Și celulele vechi elimină CD47 de la suprafață și sunt eliminate de macrofage.
Descoperirea San Raffaele: Proteina CD47 din celulele canceroase
Cu toate acestea, cercetătorii din cadrul San Raffaele au descoperit un caz în care proteina CD47 a fost retrasă de pe celulele canceroasecare, spre deosebire de vechile celule, se duplică activ și provoacă o creștere necontrolată a tumorii.
Conform descoperirilor cercetătorilor, este unul dintre semnalele ce încurajează creșterea acestora  induce retragerea CD47. Astfel, celulele canceroase se expun pentru a fi controlate de macrofage, ce le recunosc ca fiind o „pradă legitimă” și le prezintă restului sistemului imunitar, ce învață să le elimine. Explică Rosanna Mezzapelle, primul autor al studiului:
„Faptul că unele celule retrag semnalul „nu mă mânca” de pe suprafața lor când proliferează are sens din punctul de vedere al evoluției. Este echivalentul unui fel de sistem de siguranță în cazul apariției comportamentelor de creșterenecontrolată, adică tumorile. Celulele ce cresc cel mai mult sunt controlate mai strict.
Acest mecanism, precum altele de acest tip, nu este infailibil, dar poate fi întărit, cel puțin prin stimularea sa într-un mod controlat.”
Potențialul antitumoral al moleculei boxa
Molecula ce permite activarea controlată a mecanismului de „producție” a celulelor canceroase se numește BoxA. Este o moleculă sintetică dezvoltată de grupul Profesorului Bianchi și rezultatul a douăzeci de ani de cercetare. Profesorul Bianchi explică:
„BoxA este o porțiune mică dintr-o proteină mai mare, cuprinsă în nucleul celulelor noastre și numită HMGB1. În cadrul experimentelor efectuate în laborator, atât pe modelele in vitro și cele animale ale mezoteliomului și carcinomului de colon, am dovedit că BoxA poate:
- provoca internalizarea CD47;
- făcând, astfel, celulele canceroase mai vizibile pentru sistemul imunitar.
Toate acestea fără să rezulte creșterea de facto a tumorii, ci încetinind evoluția acesteia.”
Până acum, molecula a fost utilizată exclusiv în studii de laborator, dar are un profil excelent de toxicitate,, transformând-o într-un candidat ideal pentru terapie. Profesorul Bianchi concluzionează:
„Obiectivul pe termen lung este dezvoltarea strategiilor terapeutice ce:
- fac mai vizibile celulele canceroase;
- acționează complementar cu terapiile imune utilizate deja, precum inhibitorii punctelor de control imune.”