Reabilitare, Ortopedie
20-09-2024
Terapia prin dans și mișcare: curiozități și aplicații
Data publicării: 19-04-2021
Actualizare la: 01-03-2023
Subiect: Reabilitare
Durată de citire estimată: 1 min.
Cu ceva timp în urmă, videoclipul emoționant al Martei C. González, fostă primă balerină a Baletului orașului New York, a devenit viral, aceasta, deși avea alzheimer, își amintea perfect coreografia Morții Lebedei de Ceaikovski, rol în care dansase cu mulți ani în urmă.
Terapia prin muzică a ajutat-o să își amintească, deși memoria îi fusese compromisă de boală.
Cu toate acestea, această concluzie poate fi extrasă nu numai în cazul muzicii: în recuperare, dansul și mișcarea sunt utile pentru întreținerea memoriei și relațiilor. Am rugat-o pe Dr. Arianna Rota, terapeut de recuperare în cadrul Serviciului de Recuperare în urma Tulburărilor de Dispoziție din cadrul Spitalului San Raffaele Turro să ne ofere mai multe explicații.
Terapia prin dans și mișcare
Terapia prin dans și mișcare (DMT) este o disciplină din spectrul mai larg al Terapiilor prin Artă (Legea italiană 4/2013 și NORMA UNI n.11592:2015) și se poate utiliza în mai multe domenii și contexte. Au fost definite și ca Terapii Expresive deoarece utilizează metode ce provin din arte și ale căror scop este să dezvolte procesele creative care să susțină sănătatea și starea de bine a persoanei și grupului.
Această terapie stimulează procesul creative prin dans și mișcare și le permite oamenilor să creeze relații cu alții în cadrul unui câmp operativ care este grupul, alcătuit de persoane ce interacționează, se integrează și relaționează unele cu celelalte.
Muzica funcționează ca un vas al experienței; are o putere intensă de evocare; stimulează imaginația și permite canalizarea emoțiilor. În plus, ritmul îndeplinește un rol de organizator eficient biologic, psihologic și relațional [3].
Este un spațiu unde putem avea grijă de noi, unde potențialul creativ al fiecăruia este stimulat prin comunicarea expresiv-relațională a corpului. Acest spațiu este departe de obiectivele tehnice și estetice tipice dansului de performanță sau dansului profesionist sau dansului sportiv; are loc într-un mediu sigur, bine definit și lipsit de judecată.
Începuturile și evoluția acestei terapii
Terapia prin dans și mișcare s-a născut în anii 1940 în Statele Unite [4], și ulterior s-a răspândit în Europa și Italia la începutul anilor 1970. Din anii 1990, literatura de specialitate [5] a formulat o posibilă aplicație a acestui tip de intervenție la principalele patologii psihice, precum și la demență [6]. Au fost raportate exemple ale aplicării acesteia asociate la tratamentul tulburărilor psihotice, anxietății, tulburărilor de alimentație, dependențelor patologice și tulburărilor de dispoziție.
Terapia prin dans și mișcare este utilizată în alte ramuri ale medicinei, precum cardiologie, oncologie și la femei pre și post partum.
Terapia prin dans și mișcare este folosită la scară largă în sectorul educațional, în dezvoltarea comunităților, în procesele de transculturale, în dezvoltarea competențelor relaționale și în creșterea coeziunii echipelor. În ultimul rând, nu ar trebui să trecem cu vederea că lumea artistică, originea Terapiei prin dans și mișcare, beneficiază de pe urma ei datorită antrenării actorilor și dansatorilor sau ca sprijin în predarea muzicii.
Experiența noastră în cadrul Spitalului San Raffaele Turro
Terapia prin dans și mișcare este un tip de terapie expresivă ce se poate aplica pe grupe de pacienți de toate vârstele și este indicată ca fiind una dintre intervențiile de recuperare utile în Tulburările de dispoziție alături de terapia prin muzică și tehnici de relaxare al căror scop este să contribuie la îmbunătățirea percepției de sine, a imaginii corporale, a funcțiilor psihomotorii și relațiilor interpersonale ale pacienților [7, 8].
De câțiva ani, Terapia prin dans și mișcare a fost utilizată ca o activitate de recuperare în tratamentul integrat al pacienților internați pentru episoade depresive moderate în cadrul Unității Operative pentru Reabilitarea tulburărilor de dispoziție din cadrul Spitalului San Raffaele Turro . Pacienții participă la 3 laboratoare pe săptămână of cu durata de 45 de minute fiecare într-un spațiu specific și experiența noastră confirmă concluziile literaturii de specialitate referitoare la efectele benefice ale Terapiei prin dans și mișcare asupra simptomelor anxios-depresive și, per total, la calitatea percepută a vieții de către pacienți [9].
În lumina tuturor acestor observații, organizarea periodică a laboratoarelor de Terapie prin dans și mișcare în Gărzile de recuperare ar putea reprezenta o resursă suplimentară pentru sistemul medical.