Cancer de cap

Este important să se gestioneze ulcerațiile sau umflăturile orale și ale gâtului. Prin urmare, diagnosticarea precoce este esențială. În cazul neoplasmelor depistate precoce, fără afectare ganglionară, rata de vindecare este cuprinsă între 75 și 100% din cazuri. În acest scop, institutul nostru are la dispoziție echipamente multimodale de ultimă generație:

·         sisteme videoendoscopice rigide (figura 6) și flexibile cu fibră optică, capabile să se integreze cu lumină NBI (imagistica cu bandă îngustă), care este deosebit de utilă pentru a detecta modelele modificate de vascularizare a mucoasei

·         sisteme de înregistrare video, de arhivare și de procesare a imaginilor, videostroboscopie (Figura 8)

În cazul diagnosticării în stadiu tardiv (stadiul III-IV), prognosticul se înrăutățește dramatic: Rata de supraviețuire la 5 ani este de aproximativ 40%. Din nefericire, majoritatea cazurilor de cancer de cap și gât sunt diagnosticate în stadiu tardiv.

Diagnosticul de cancer de cap și gât se bazează pe examene clinice și instrumentale, care pot confirma sau nu boala suspectată. În cazul în care sunt prezente simptomele sau semnele de mai sus, medicul de familie va trimite pacientul pentru o examinare amănunțită de către un specialist și, eventual, va identifica testele care trebuie efectuate pentru a pune un diagnostic.

Cele mai frecvente proceduri de diagnostic și stadializare sunt:

• - Examenul clinic: se poate realiza prin examinarea cavității bucale sau, în cazul structurilor inaccesibile cu ochiul liber, cu ajutorul unui fibroscop optic. Examinarea cu ajutorul fibroscopului este o tehnică endoscopică (care înseamnă „endospect”), deoarece presupune utilizarea unui tub flexibil cu iluminare proprie la capăt, care se introduce în căile nazale, permițând examinarea întregii zone otorinolaringologice care nu poate fi evaluată din exterior (Figura 9). Este deosebit de utilă pentru a examina faringele, laringele și sinusurile paranazale. La mulți pacienți, fibroscopul permite efectuarea directă a biopsiei. Examenul clinic trebuie să includă și palparea leziunii suspecte pentru a evalua gradul de infiltrare a bolii. În cele din urmă, este necesară o examinare amănunțită a ganglionilor limfatici prin palparea gâtului pentru a evalua posibila răspândire a bolii la nivelul ganglionilor limfatici.
• - Radiologia este cheia diagnosticului cu examene precum ecografia, tomografia axială computerizată (CT), rezonanța magnetică nucleară (RMN), tomografia cu emisie de pozitroni (PET) și CT-PET. Aceste examinări sunt necesare pentru o stadializare precisă a bolii, pentru orientarea terapeutică și pentru evaluarea ulterioară a rezultatelor. Atât

CT (tomografia computerizată), cât şi IRM (imagistica prin rezonanţă magnetică), ambele cu substanță de contrast, sunt proceduri esențiale deoarece pot evalua amploarea bolii prin furnizarea de informații detaliate privind infiltrarea în profunzimea și ganglionii limfatici din gât.

Radiografia toracică este necesară pentru a exclude metastazele pulmonare sau tumora pulmonară coexistentă; de asemenea, este utilă pentru evaluarea preoperatorie a pacientului.

PET (tomografie cu emisie de pozitroni): radionuclidul (un lichid radioactiv zaharat care provoacă o reacție avidă a celulelor tumorale) este injectat printr-o venă a brațului. Această metodă este foarte utilă, deoarece permite examinarea tuturor organelor la distanță, făcând posibilă detectarea oricăror focare de boală; de asemenea, permite căutarea neoplaziei atunci când există metastaze în ganglionii limfatici din gât, unde tumora primară este nedetectabilă.

Ecografia poate fi utilă pentru examinarea ganglionilor limfatici din gât. Este o examinare simplă, inofensivă și rapidă. Limitele sale sunt că nu este întotdeauna posibil să se facă o distincție precisă între hipertrofia reactivă (adică o simplă inflamație) și invazia tumorală a ganglionului limfatic.

Biopsie: constă în prelevarea unui mic fragment de țesut „suspect”, care va fi trimis la un laborator pentru a fi analizat la microscop; aceasta este o procedură de diagnosticare necesară pentru a diagnostica tumora, precum și pentru a clarifica histologia bolii.

Endoscopie sub anestezie: în cazul în care boala nu poate fi examinată cu ușurință sau dacă pacientul nu poate efectua manevre endoscopice din diverse motive, biopsia trebuie efectuată cu pacientul adormit. Acest lucru vă permite să evaluați cu exactitate gradul bolii și să detectați o a doua tumoră. Examinarea sub anestezie generală permite cu siguranță o evaluare completă și precisă a întregului tract aerodigestiv superior, inclusiv a esofagului și a traheei.

Aspirație cu acul: aceasta constă în prelevarea unei probe de țesut cu ajutorul unui ac fin. Acul este ghidat cu ajutorul ecografiei.

Odată ce o tumoare a fost diagnosticată și natura ei a fost stabilită, pacientul este supus unor teste suplimentare pentru a determina gradul de boală; toate aceste teste se numesc „stadializare”. În plus față de testele menționate mai sus, radiologia și medicina nucleară oferă informații imagistice valoroase, folosind o tehnologie care se dezvoltă rapid. Clasificare

Cancerele de cap și gât sunt clasificate în mod tradițional în funcție de locul și volumul leziunii primare (T), de numărul și mărimea metastazelor la nivelul ganglionilor limfatici din gât (N) și de prezența metastazelor la distanță (M).

Intervenția chirurgicală este instrumentul cel mai fiabil și utilizat pe scară largă în tratamentul acestor tumori; aceasta include atât rezecția zonei afectate, cât și îndepărtarea ganglionilor limfatici din zona afectată. Tumora poate fi gestionată prin chirurgie tradițională, chirurgie endoscopică, microchirurgie modernă și utilizarea diferitelor tipuri de laser.  Laserul chirurgical (institutul nostru dispune atât de lasere CO2, cât și de lasere cu diode) este cu siguranță un instrument foarte eficient pentru chirurgia endoscopică și deschisă. Deși aceste intervenții chirurgicale sunt adesea complexe, tehnologia modernă face posibilă păstrarea funcțiilor de bază ale pacientului (voce, deglutiție) și a aspectului estetic în aproape toate cazurile, fără traheotomie sau alte mutilări grave prealabile care să provoace un handicap grav și ireversibil. În cazuri speciale care necesită distrugeri chirurgicale extinse, intervenția chirurgicală este completată de chirurgia reconstructivă, aproape întotdeauna efectuată în aceeași ședință operatorie de către o echipă chirurgicală dublă.

Aceasta implică utilizarea de lambouri libere pediculate sau revascularizate, adică secțiuni de piele, țesut muscular sau osos prelevate de la pacient și mutate pentru a compensa pierderea de substanță. În prezent, acest lucru oferă oportunități extraordinare pentru restabilirea componentelor funcționale și estetice. În cazul distrugerii chirurgicale cu sacrificarea structurilor nervoase, în unele cazuri, cum ar fi parotidectomia extinsă cu sacrificarea nervului facial (nervul care mișcă mușchii faciali), operația include îndepărtarea unui alt nerv, de obicei nervul gambei, pentru a reconstrui nervul facial în sine, în aceeași ședință chirurgicală.

Radioterapia și chimioterapia efectuate de specialiști dedicați sunt celelalte instrumente principale (uneori la fel de eficiente sau mai eficiente) pentru a trata boala. Aplicarea diferitelor opțiuni terapeutice utilizate singure sau în anumite combinații (chirurgie plus radioterapie adjuvantă; chirurgie plus radiochimioterapie adjuvantă; radioterapie radicală sau radioterapie singură; etc.) este caracterizată de așa-numitele protocoale de tratament. Respectarea protocolului este întotdeauna evaluată în cadrul unor reuniuni multidisciplinare (așa-numitele reuniuni ale echipei multidisciplinare) pentru fiecare pacient.