Cancer esofagian
Ce este?
Cancerul esofagian este un neoplasm rar, cu o incidență globală de aproximativ 3-4 cazuri la 100.000 de persoane. Incidența bolii crește progresiv după vârsta de 45-50 de ani, iar vârsta medie este de aproximativ 66 de ani. Sediul primar de localizare al cancerului esofagian poate fi 1/3 superioară în 10-15%, 1/3 medie în 50-60% și esofagul inferior în 30-35% din cazuri. Cele mai frecvente tipuri de cancer esofagian sunt carcinomul cu celule scuamoase sau carcinomul epidermoid, care apar din celulele scuamoase care căptușesc peretele intern al esofagului (cel mai frecvent în partea superioară (15%) și mijlocie (50%), dar pot apărea în tot intestinul); adenocarcinomul, pe de altă parte, provine din celulele glandelor producătoare de mucus (cel mai frecvent în partea inferioară a esofagului (35%)); printre tumorile rare se numără GIST („Tumora stromală gastrointestinală”), tumorile neuroendocrine, sarcoamele, leiomiosarcoamele, limfoamele, carcinomul cu celule mici și carcinomul cu inel de semnet.
Principalii factori de risc sunt: fumatul, consumul de alcool, refluxul acid gastroesofagian și/sau esofagul Barrett (o afecțiune în care celulele care căptușesc partea inferioară a esofagului sunt înlocuite de celule glandulare similare celor din stomac, care sunt mai rezistente la mediile acide, dar care pot duce la dezvoltarea tumorii cu un risc de până la 30 de ori mai mare), achalazia, tifosul, silicoza, malnutriția. Adenocarcinomul este în prezent mai frecvent în țările occidentale, iar incidența crescută se crede că se datorează în principal incidenței crescute a refluxului gastroesofagian și dezvoltării ulterioare a esofagului Barrett.
Care sunt simptomele?
Cel mai frecvent simptom este durerea sau dificultatea de înghițire a alimentelor (disfagie) și pierderea în greutate. Alte simptome precoce pot include refluxul gastroesofagian, regurgitarea, vărsăturile și anemia.
- dificultate la înghițirea alimentelor
- pierdere în greutate
- reflux gastroesofagian
- regurgitare
- vărsături
- anemie
Cum se diagnostichează?
Cele mai frecvent utilizate instrumente de diagnosticare sunt esofagograma și endoscopia cu biopsie esofagiană. După diagnosticare, este important să se evalueze răspândirea tumorii în esofag sau în alte părți ale corpului (stadializare) cu ajutorul următoarelor instrumente de diagnosticare:
- eco-endoscopie pentru a evalua gradul de răspândire a tumorii în profunzime în diferite tonuri de viscere și implicarea ganglionilor limfatici periesofagien;
- CT abdominal și toracic cu contrast pentru a verifica localizarea bolii în ganglionii limfatici sau răspândirea la distanță (ficat, plămâni și structuri adiacente peretelui esofagian);
- PET (tomografie cu emisie de pozitroni) pentru a detecta prezența celulelor neoplazice în organele la distanță prin absorbția moleculelor radioactive de glucoză;
- bronhoscopie pentru a evalua posibila afectare a arborelui bronșic;
- laparoscopie pentru a verifica răspândirea nodulilor mici în peritoneu sau pentru a face o biopsie.
Examinări recomandate
Cum se tratează?
Cel mai frecvent tratament standard este esofagectomia. Aceasta se efectuează sub anestezie generală și presupune o rezecție aproape completă a esofagului pe o cale combinată abdominală, toracică și cervicală. Continuitatea sistemului digestiv este restabilită prin suturarea esofagului din regiunea gâtului la stomac (mai rar la colon), care este pregătit în mod corespunzător cu ajutorul chirurgiei abdominale. Se realizează, de asemenea, stadializarea bolii, inclusiv îndepărtarea ganglionilor limfatici mai apropiați de intestin în vederea examinării histologice, ceea ce este deosebit de important pentru deciziile ulterioare privind tratamentul.
Această procedură poate fi efectuată cu o incizie abdominală și toracică clasică (numită laparotomie și, respectiv, toracotomie) sau cu laparoscopie sau toracoscopie, proceduri care reduc durerea în perioada postoperatorie și permit o recuperare mai rapidă.
Alte tratamente, care pot fi utilizate singure, în combinație sau în succesiune, în funcție de stadiul tumorii, includ:
- radioterapia în combinație cu chimioterapia preoperatorie în boala local avansată sau cu intenții radicale în cazurile de boală inoperabilă din cauza locului sau a caracteristicilor pacientului;
- chimioterapia exclusivă pentru boala metastatică;
- tratamentul local cu laser sau electrocoagularea;
- instalarea de endoproteze endoscopice paliative pentru boala metastatică.