Cancer penian
Ce este?
Cancerul penian (CP) este un carcinom rar cu celule scuamoase care își are originea în epiteliul prepuțului și al glandului. CP are o incidență de aproximativ 1 caz la 100.000 de bărbați în Europa și SUA; în schimb, reprezintă până la 10-20% din bolile maligne în țări precum India, Brazilia și Uganda. Incidența CP crește odată cu înaintarea în vârstă (grupul cel mai afectat: 60-70 de ani).
Cauze și factori de risc
Principalii factori de risc sunt fimoza (îngustarea prepuțială), igiena locală precară, fumatul, un istoric sexual cu mulți parteneri sau primul raport sexual la o vârstă foarte tânără, tratamentele UVA, prezența negilor și afecțiunile inflamatorii cronice, cum ar fi, de exemplu, balanopostita, lichenul scleros și atrofic (balanitis xerotica obliterante). De asemenea, s-a dovedit că HPV (virusul papiloma uman), în special tipurile 16 și 18, este responsabil pentru transmiterea verucilor genitale, a verucilor ascuțite și a carcinoamelor cu celule scuamoase; acesta este prezent în 40-50% din cazurile de CP, dar sunt necesari alți cofactori pentru a trece de la un stadiu de simplă infecție virală locală la prezența cancerului și, în plus, prezența HPV în CP nu înrăutățește prognosticul. Circumcizia prepubertară este un factor de protecție care reduce riscul de CP de 3-5 ori.
Care sunt simptomele?
În peste 95% din cazuri, CP este, prin urmare, un carcinom cu celule scuamoase, adesea precedat de leziuni premaligne; melanoamele peniene maligne și carcinoamele cu celule bazale sunt mult mai rare. Leziunile premaligne sunt la rândul lor subdivizate în cele mai puțin frecvent asociate cu dezvoltarea ulterioară a tumorii (negii cutanate, balanita xerotică obliterantă, lichenul scleros și atrofic) și în cele mai frecvent asociate cu aceasta (neoplazia intraepitelială peniană, eritroplazia Queyrat, boala Bowen). Prezentarea clinică a CP este variabilă (leziune ulcerată, exoftiziană, papulă), de obicei nedureroasă și cu debut, în ordine descrescătoare, pe gland, prepuț, sulcus coronar, stem. Metastazele sunt de preferință ganglionare, când afectează la distanță ficatul, oasele, plămânii.
Cum se diagnostichează?
Diagnosticul de CP se bazează în primul rând pe un examen fizic precis al organelor genitale externe, cu scopul de a verifica: numărul, localizarea, mărimea și morfologia (papilară, nodulară, ulcerativă sau plată) a leziunii (leziunilor) peniene; relațiile cu structurile adiacente; culoarea și marginile leziunii; lungimea penisului. Prin urmare, este necesară o biopsie a leziunii pentru a avea certitudinea histologică a tipului de leziune și pentru a putea continua cu cel mai adecvat tratament. Un IRM al penisului în erecție, obținut prin injectarea locală de prostaglandină E1, este util pentru a evalua posibila invazie a corpului cavernos de către tumoră. Un alt aspect important este palparea ganglionilor limfatici inghinali, primul sediu al eventualelor metastaze. În absența unor anomalii palpatorii, o ecografie poate ajuta la detectarea oricăror ganglioni limfatici anormali și poate fi folosită, de asemenea, ca ghid pentru o biopsie prin aspirație cu ac. În cazul în care se descoperă ganglioni limfatici inghinali umflați, examinarea CT, imagistica prin rezonanță magnetică și PET-FDG sunt teste utile pentru a investiga prezența metastazelor ganglionilor limfatici pelvieni și a eventualelor metastaze la distanță. La pacienții metastatici și simptomatici, este indicată scanarea osoasă.
Examinări recomandate
Cum se tratează?
Tratamentul CP primar este cât se poate de conservator, ținând cont de mărimea, localizarea și relația cu țesuturile din jur. Fundamentală în tratamentul chirurgical este obținerea unor margini de rezecție fără patologie, pentru a evita recidiva. Prin urmare, se merge de la rezecții chirurgicale minime ale bolii (care pot fi efectuate și cu tehnici alternative, cum ar fi terapia cu laser, crioterapia) până la rezecții din ce în ce mai mari, cum ar fi glandulectomia, amputarea parțială a penisului (dacă este invadat corpul cavernos) și totală (dacă este invadată uretra). În cazul unei boli invazive suplimentare, terapia include chimioterapia neoadjuvantă și, la pacienții responsivi, intervenția chirurgicală ulterioară. În cazul bolilor avansate și metastatice, terapia este chimioterapia paliativă. Radioterapia este atât o alternativă posibilă în cazul leziunilor limitate (<4 cm), cât și o opțiune paliativă suplimentară. Limfadenectomia inghinală și/sau pelvină, unilaterală sau bilaterală, se efectuează în caz de pozitivitate sau de suspiciune de pozitivitate a ganglionilor limfatici corespunzători.