Cancerul de cap şi de gât

Este important să nu ignorați apariția ulcerațiilor sau a umflăturilor în gură și gât. Prin urmare, diagnosticul precoce este foarte important. În cazul neoplasmelor depistate într-un stadiu incipient și fără afectarea ganglionilor limfatici, procentul de vindecare este de la 75 la 100% din cazuri. În acest scop, institutul nostru dispune de o aparatură multimodală de ultimă generație:

sisteme videoendoscopice rigide (Fig. 6) și flexibile cu fibră optică, cu posibilitatea integrării cu iluminare NBI (narrow band imaging), deosebit de utilă pentru detectarea modelelor modificate de vascularizație a mucoasei, sisteme de înregistrare video, arhivare și prelucrare a imaginilor, sisteme de video stroboscopie (Fig. 8).

în cazul în care boala este diagnosticată într-un stadiu avansat, adică în stadiul III-IV, prognosticul se înrăutățește brusc, rata de supraviețuire timp de 5 ani fiind de aproximativ 40%. Din nefericire, majoritatea cazurilor de tumori la nivelul capului și gâtului sunt diagnosticate într-un stadiu avansat.

Diagnosticul unei tumori la nivelul capului și gâtului se bazează pe studii clinice și instrumentale care pot confirma sau nu prezența presupusei boli. În prezența simptomelor sau semnelor de mai sus, medicul de familie va trimite pacientul pentru o examinare amănunțită de către specialiști și, eventual, pentru a stabili lista de teste care trebuie efectuate pentru a pune un diagnostic.

Cele mai frecvente proceduri de diagnostic și stadializare sunt:

Examenul clinic: se poate efectua prin examinarea cavității bucale sau, în cazul structurilor care nu sunt accesibile cu ochiul liber, cu ajutorul unui fibroscop optic. Examinarea cu fibroscopul este o metodă endoscopică (ceea ce înseamnă „a privi înăuntru”), deoarece folosește un tub flexibil dotat cu iluminare proprie la capăt, care se introduce în cavitatea nazală, ceea ce permite examinarea întregii zone otorinolaringologice, care nu poate fi evaluată din exterior (Fig. 9). Este deosebit de util pentru a examina faringele, laringele și sinusurile paranazale. Utilizarea fibroscopului permite efectuarea unei biopsii directe la mulți pacienți. Examenul clinic trebuie să includă și palparea leziunii suspecte pentru a evalua gradul de infiltrare a bolii. În cele din urmă, este necesară o examinare atentă a grupurilor de ganglioni limfatici prin palparea gâtului pentru a evalua posibila răspândire a bolii la nivelul ganglionilor limfatici.

Radiologia joacă un rol esențial în diagnostic și se efectuează examinări precum ecografia, tomografia axială computerizată (CAT), rezonanța magnetică nucleară (RMN), tomografia cu emisie de pozitroni (PET) și CAT-PET. Aceste examinări sunt necesare pentru o stadializare precisă a bolii, pentru orientarea în tratament și pentru evaluarea ulterioară a rezultatelor.

CT (tomografie computerizată) sau IRM (imagistică prin rezonanță magnetică), ambele cu substanță de contrast, sunt proceduri fundamentale, deoarece pot evalua răspândirea bolii, oferind informații detaliate despre infiltrarea în profunzime și în ganglionii limfatici ai gâtului.

Radiografia toracică: este necesară pentru a exclude prezența metastazelor la nivelul plămânilor sau pentru a exclude prezența simultană a cancerului pulmonar; de asemenea, este utilă pentru evaluarea preoperatorie a stării pacientului.

PET (tomografie cu emisie de pozitroni): injectarea unui radionuclid (un lichid radioactiv îndulcit la care celulele tumorale răspund cu aviditate) se face printr-o venă din braț. Această metodă este foarte utilă, deoarece permite examinarea tuturor organelor la distanță, făcând posibilă identificarea unor posibile focare de boală; de asemenea, permite căutarea neoplasmelor dacă există metastaze în ganglionii limfatici ai gâtului, unde tumora primară nu este detectată.

Ecografia: poate fi utilă pentru examinarea ganglionilor limfatici din gât. Este un studiu simplu, inofensiv și rapid. Limitele sale sunt că nu este întotdeauna posibil să se facă o distincție precisă între hipertrofia reactivă (adică o simplă inflamație) și invazia tumorală a ganglionului limfatic.

Biopsie: Aceasta presupune prelevarea unei mici bucăți de țesut „suspect”, care este trimisă la un laborator pentru a fi analizată la microscop; este o procedură de diagnosticare necesară pentru diagnosticarea cancerului, precum și pentru clarificarea histologiei bolii.

Endoscopie sub anestezie: dacă boala nu este ușor de investigat sau dacă pacientul, din diverse motive, nu poate fi supus manipulărilor endoscopice, atunci materialul de biopsie trebuie prelevat în timp ce pacientul doarme. În acest fel, răspândirea bolii poate fi, de asemenea, evaluată cu exactitate și, eventual, poate fi detectată prezența unei a două tumori. Examinarea sub anestezie generală permite o evaluare foarte completă și precisă a întregului tract aero-digestiv superior, inclusiv a esofagului și a traheei, fără îndoială.

Aspirație cu acul: se referă la extragerea de țesut cu un ac subţire. Acul este ghidat sub ghidare cu ultrasunete. După ce se diagnostichează prezența unei tumori și se stabilește natura acesteia, pacientul este supus unor examinări suplimentare pentru a determina gradul de boală; toate aceste examinări se numesc stadializare. În plus față de studiile de mai sus, radioterapia și medicina nucleară furnizează informații valoroase prin imagistică, folosind tehnologii care avansează rapid.

Intervenția chirurgicală este arma cea mai puternică și cea mai larg utilizată în tratamentul acestor tumori; aceasta include atât rezecția zonei afectate, cât și îndepărtarea ganglionilor limfatici din zona afectată. Tumora poate fi atacată cu ajutorul operației tradiționale, al operației endoscopice, al microchirurgiei moderne și al diferitelor tipuri de operație cu laser. Fără îndoială, laserul chirurgical (în institutul nostru avem atât lasere CO2, cât și lasere cu diode) este astăzi un instrument foarte eficient pentru intervențiile endoscopice și pentru operațiile deschise. Deși adesea sunt implicate intervenții chirurgicale complexe, tehnologiile moderne permit în aproape toate cazurile păstrarea funcțiilor de bază (voce, deglutiție) și a aspectului estetic al pacientului, fără a fi nevoie să se recurgă la traheotomie, care duce la un handicap grav ireversibil, sau la alte leziuni grave din trecut. În cazuri speciale care necesită distrugeri chirurgicale extinse, intervenția este completată de chirurgia reconstructivă, aproape întotdeauna efectuată în cadrul aceleiași ședințe operatorii datorită a două echipe de chirurgi.

Aceasta implică utilizarea de lambouri pedunculate sau de lambouri libere revascularizate, adică secțiuni de piele, mușchi sau os prelevate de la un pacient și deplasate pentru a înlocui țesutul pierdut. Acest lucru oferă astăzi oportunități extraordinare pentru restaurarea componentelor funcționale și estetice. În cazul distrugerilor chirurgicale, în care este necesar să se sacrifice structuri nervoase, în unele cazuri, de exemplu, în cazul parotidectomiei extinse, fără a se păstra nervul facial (nervul care antrenează mușchii feței), intervenția chirurgicală presupune prelevarea unui alt nerv, de obicei gastrocnemius, pentru a reconstrui nervul facial în cursul aceleiași ședințe operatorii.

Radioterapia și chimioterapia, de care sunt responsabili specialiștii corespunzători, sunt alte instrumente principale (uneori de o eficacitate egală sau mai mare) în tratamentul acestei boli. Utilizarea diferitelor forme de tratament, fie singure, fie în anumite combinații (chirurgie plus radioterapie adjuvantă; chirurgie plus radiochimioterapie adjuvantă; radiochimioterapie cu intenții radicale sau radioterapie exclusivă etc.) este o caracteristică distinctivă a așa-numitelor protocoale de tratament. Respectarea protocolului este întotdeauna evaluată în cadrul unor reuniuni multidisciplinare (paneluri multidisciplinare) pentru fiecare pacient.