Ependimom
Ce este?
Aceasta este o tumoare a fosei craniene posterioare care apare în primul deceniu de viață, de obicei la copiii mai mici de 5 ani.
Reprezintă 5-6% din tumorile intracraniene și 60% din tumorile spinale. În acest din urmă caz, este mai frecvent după vârsta de 40 de ani.
Ependimomul este subdivizat în non-anaplastic (gradul II), inclusiv ependimomul mixopapilar, caracteristic filamentului terminal, și anaplastic (gradul III).
Care sunt simptomele?
La examenul neuroradiologic, un ependimom apare ca o masă solidă, de obicei localizată în zona fundului ventriculului IV, care este adesea infiltrată. Această localizare conține centri nervoși foarte sensibili care controlează funcțiile vitale, cum ar fi respirația și înghițirea: din acest motiv, îndepărtarea chirurgicală radicală este adesea dificilă și riscantă.
Cum se diagnostichează?
Epondimomul poate provoca metastaze în alte părți ale sistemului nervos central, de obicei în măduva spinării (răspândire de-a lungul tractului de evacuare a lichidului cefalorahidian). Din acest motiv, faza de stadializare după diagnosticare trebuie să includă un studiu citologic al lichidului cefalorahidian prin puncție lombară și o imagistică prin rezonanță magnetică a întregii măduve spinării.
Examinări recomandate
Cum se tratează?
Tratamentul acestei tumori este în principal chirurgical, având ca scop maximizarea eradicării, în funcție de localizarea leziunii. Prognosticul depinde în mare măsură de tipul de tumoare.
Dacă tumora poate fi îndepărtată complet, dacă rezultatele citologiei lichidului cefalorahidian și ale imagisticii prin rezonanță magnetică a măduvei spinării sunt negative și dacă gradul II este determinat de histologie, după operație este indicată doar radioterapia locului operat.
În aceste condiții, recuperarea este așteptată în 70-80% din cazuri.
Tratamentul oncologic presupune o combinație de radioterapie și chimioterapie pentru pacienții la care nu a fost posibilă îndepărtarea radicală, pentru pacienții cu metastaze la nivelul coloanei vertebrale sau pentru pacienții cu formă anaplastică pe histologie.
În aceste cazuri, din păcate, rata de supraviețuire la zece ani este mai mică de 50%.