Hiperplazia nodulară focală (FNH)
Ce este?
Hiperplazia nodulară focală (FNH) este a doua cea mai frecventă tumoră benignă a ficatului și apare în principal la femeile tinere. FNH este de obicei mică (<5 cm) și se dezvoltă ca o formațiune nodulară solidă într-un ficat normal. Apare în emisfera dreaptă sau stângă cu aceeași frecvență. Formațiunea se caracterizează prin prezența unei cicatrici fibroase centrale cu septuri radiale, dar această caracteristică nu este detectată în 15% din cazuri. Din punct de vedere histologic, FNH conține șiruri de hepatocite normale separate de multiple septuri fibroase provenite dintr-o cicatrice centrală, care conține adesea un vas arterial divizat radial în arteriole mai mici.
Cauze și factori de risc
Etiologia, adică cauza apariției FNH, nu este foarte bine cunoscută, dar cea mai acceptată teorie este aceea că se bazează pe o anomalie a dezvoltării vasculare. În trecut, s-a considerat că hormonii sexuali feminini și contraceptivele orale ar putea fi posibili factori predispozanți, dar această relație este încă dezbătută.
Care sunt simptomele?
Uneori, tumora poate provoca un oarecare disconfort sau dureri abdominale, sau alte simptome complet nespecifice; în plus, cu excepția unor cazuri sporadice, testele funcției hepatice sunt normale, iar nivelul alfa-fetoproteinei (AFP) nu se modifică.
Cum se diagnostichează?
La majoritatea pacienților, FNH este asimptomatică și, cel mai adesea, este detectată accidental în timpul unei examinări (ecografie, CT și RMN) pentru o altă boală.
La examinarea ecografică, FNH apare ca o formațiune omogenă, bine delimitată, cu o cicatrice centrală hiperechoică (adică mai clară). Utilizarea unui agent de contrast pentru ecografie, care face posibilă vizualizarea morfologiei arterelor din tumoră, ajută la diagnosticul diferențial al adenomului. La CT, cicatricea centrală devine hiperdensă pe imaginile ulterioare, iar la IRM, caracteristicile cicatricei și lipsa captării contrastului de către capsulă fac posibilă diferențierea FNH de alte formațiuni cu intensificare arterială (hepatocarcinom, adenom).
În acest fel, datorită progreselor în radiologie, majoritatea cazurilor de FNH pot fi diagnosticate prin metode tradiționale (CT și IRM) cu un grad suficient de încredere. Mari dificultăți apar în cazurile în care lipsește o cicatrice centrală tipică și, în consecință, este dificil de a face un diagnostic diferențial, alegând între o formațiune benignă și una malignă (în special, hepatocarcinomul fibrolamelar). În aceste cazuri, diagnosticul final poate fi stabilit doar prin examen histologic (adică evaluarea microscopică a caracteristicilor tumorii) și, prin urmare, este uneori necesar să se ofere pacientului rezecția chirurgicală, deoarece cu o biopsie cu ac (adică aspirarea unei cantități foarte mici de material celular realizată cu un ac subțire) rezultatul este nesatisfăcător.
Examinări recomandate
Cum se tratează?
După cum s-a menționat anterior, FNH este o formațiune benignă și, prin urmare, evoluția sa fără tratament chirurgical este lentă. În majoritatea cazurilor, pacienții rămân întotdeauna asimptomatici, iar complicațiile precum ruptura, sângerarea și necroza în zona afectată sunt foarte rare. În plus, nu sunt raportate cazuri de degenerare malignă.
Prin urmare, tratamentul depinde de fiabilitatea diagnosticului și a simptomelor. Pacienții asimptomatici cu leziuni caracteristice FNH nu au nevoie de tratament. În schimb, dacă există incertitudine în diagnostic, poate fi necesară o intervenție chirurgicală pentru confirmarea histologică. Pacienții care prezintă simptome persistente pe o perioadă lungă de timp (și care sunt excluși de alte patologii majore) sau care prezintă o creștere a dimensiunii tumorii pot fi trimiși pentru intervenție chirurgicală.