Nefropatie diabetică
Ce este?
Diabetul a devenit în prezent o cauză frecventă a insuficienței renale în stadiu terminal în Statele Unite și în Europa, diabeticii reprezentând 40% din cazurile noi de dializă în Statele Unite și 17% în Europa. Deși măsurile preventive par a fi din ce în ce mai eficiente în reducerea apariției acestei complicații la persoanele cu diabet, trebuie luată în considerare creșterea constantă a numărului de pacienți diabetici. Nefropatia diabetică este o complicație microvasculară a diabetului care afectează aproximativ o treime dintre pacienții diabetici și provoacă insuficiență renală. Hiperglicemia joacă un rol esențial în apariția și progresia nefropatiei diabetice prin mecanisme metabolice și hemodinamice. Alături de rolul hiperglicemiei, este recunoscută în prezent contribuția fundamentală a hipertensiunii arteriale, în special la afectarea renală în diabetul de tip 2, cu care hipertensiunea arterială însăși este adesea asociată. Afectarea renală este predominant glomerulară și se termină prin glomeruloscleroză nodulară sau difuză. Vasculopatia asociată diabetului zaharat poate afecta, de asemenea, rinichii, reducând funcționalitatea acestora.
Care sunt simptomele?
La nivel clinic, nefropatia diabetică este caracterizată de o triadă: proteinurie, scăderea filtrării glomerulare și hipertensiune arterială. Proteinuria se apreciază prin măsurarea albuminuriei: în stadiul incipient al bolii, apar niveluri anormale de albumină în urină (mai puțin de 30 mg/zi). Această afecțiune se numește microalbuminurie. În absența unor intervenții terapeutice specifice, aproximativ 80% dintre pacienții diabetici prezintă o creștere a excreției urinare de albumină, care la unii dintre ei poate evolua până la excreția a peste 500 mg de albumină în 24 de ore, cu evoluție spre nefropatie completă sau proteinurie clinică persistentă. După faza inițială de hiperfiltrare crescută, filtratul glomerular revine la normal și apoi scade treptat până la stadiul terminal de insuficiență renală. Hipertensiunea arterială este de obicei secundară afectării renale în diabetul de tip 1; în cazul diabetului de tip 2, de obicei precede și contribuie la dezvoltarea complicației.
- edemul
- hipertensiunea arterială
- creșterea creatininei
- proteinurie
Cum se diagnostichează?
Screeningul, diagnosticul și stadializarea nefropatiei diabetice se bazează pe măsurarea albuminei urinare. Aceasta se poate face pe baza unei probe punctuale de urină sau a unei recoltări de urină de 24 de ore. În primul caz, concentrația de albumină trebuie să fie normalizată în raport cu concentrația de creatinină și exprimată ca raport albumină/creatinină. Analiza de urină este necesară deoarece oferă informații suplimentare, în special în ceea ce privește analiza sedimentelor urinare. Ecografia renală poate fi utilizată la pacienții cu insuficiență renală cronică în stadiul 3 sau mai mare pentru a obține informații morfologice despre rinichi, pentru a măsura dimensiunea acestora, pentru a detecta orice anomalie a rinichilor și a tractului urinar și pentru a măsura raportul cortico-midular.
Examinări recomandate
Cum se tratează?
Prevenția și tratamentul se bazează pe un bun control al glicemiei, tensiunii arteriale și lipidelor. Aceste măsuri, mai ales atunci când sunt luate încă de la începutul bolii, s-au dovedit eficiente în prevenirea primară și secundară a nefropatiei diabetice. Renunțarea la fumat și o dietă săracă în proteine sunt, de asemenea, eficiente în încetinirea progresiei insuficienței renale în stadiu terminal.