Sindromul Sjögren
Ce este?
Aceasta este o inflamație a glandelor exocrine, cauzată de o reacție incorectă a sistemului imunitar. Leziunile inflamatorii determină o scădere a producției de lacrimi și salivă și, ca urmare, uscăciunea ochilor și a gurii.
Sindromul a fost descris pentru prima dată în 1933 de către oftalmologul suedez Herik Sjogren, care l-a descoperit la un grup de pacienți cu artrită cronică. De fapt, acest sindrom nu este doar o boală a glandelor, ci o boală care poate afecta diverse organe interne.
Cauze și factori de risc
Cauza poate fi o combinație de factori genetici, hormonali (nouă din zece pacienți sunt femei) și imunologici.
Răspunsul imunitar, care ar trebui să atace microorganismele străine, este îndreptat în mod eronat împotriva țesutului glandelor exocrine, provocând inflamații și, în cele din urmă, distrugerea acestora.
Care sunt simptomele?
Acest lucru provoacă de obicei:
- tulburări vizuale persistente (arsuri și senzație de nisip în ochi);
- infecții orale frecvente;
- edemul glandei parotide;
- febră, dificultăți de mestecare și înghițire a alimentelor uscate.
Boala poate provoca, de asemenea, oboseală vizibilă, dureri articulare și uscăciune a mucoasei nazale și vaginale.
În unele cazuri, pot fi afectate și alte organe, cum ar fi pielea, plămânii și rinichii.
La aproximativ jumătate dintre pacienți, sindromul Sjogren este asociat cu alte sindroame reumatologice, în special cu artrita reumatoidă sau cu boala mixtă a țesutului conjunctiv. Răspunsul autoimun este demonstrat prin prezența în serul sanguin al pacienților a autoanticorpilor care reacționează cu componente ale organismului, cum ar fi anticorpii antinucleari și factorul reumatoid.
Cum se diagnostichează?
Examinări recomandate
Cum se tratează?
Nu există niciun tratament care să poată restabili complet funcția glandelor deteriorate.
Este foarte important să se utilizeze picături pentru ochi și medicamente topice pentru a suplini lipsa lacrimilor naturale și pentru a preveni daunele cauzate de ochii uscați. Și medicamentele, cum ar fi pilocarpina, care stimulează secreția glandelor, pot ameliora simptomele asociate cu uscăciunea gurii.
În unele cazuri, mai ales dacă sunt afectate și alte glande, poate fi necesară terapia cu cortizon sau imunosupresoare.