Depresia la vârstnici: cauze, simptome și tratamente

Depresia la vârstnici: cauze, simptome și tratamente

Data publicării: 24-01-2023

Actualizare la: 28-04-2023

Subiect: Sănătate mentală

Durată de citire estimată: 1 min.

Dificultăți de concentrare, declin al memoriei, dureri musculare, temeri, nesiguranțe, ipohondrie, creșterea frecvenței iritabilității, refuzul alimentar și autoizolarea – nu este vorba doar tristețe! Depresia gravă la vârstnici este o afecțiune gravă care trebuie abordată prompt cu cele mai potrivite terapii.

Împreună cu prof. Cristina Colombo, șefa Centrului pentru tulburări de dispoziție de la Ospedale San Raffaele-Turro și profesor de psihiatrie la Universitatea Vita-Salute San Raffaele, aflăm cum să tratăm această boală care afectează aproximativ 27% dintre femei și 20% dintre bărbații de peste 65 de ani în fiecare an.

Ce este depresia la vârstnici și de ce este dificil de recunoscut?

Este o tulburare de dispoziție care poate deveni o afecțiune invalidantă dacă nu este tratată la timp, dar pe care pacientul nu o poate recunoaște foarte des.

„Persoana în vârstă depresivă se plânge adesea de simptome fizice (somatizări ale stării psihice sau agravarea bolilor fizice cunoscute) și dificultăți cognitive: ignoră tristețea pe care o simte, gândindu-se că este „normal” după o anumită vârstă sau din rușine că are această senzație, poate după o viață de satisfacții (când a lucrat și nu a fost „doar un pensionar” etc.)”, explică prof. Cristina Colombo.

Simptomele și semnalele de alarmă ale depresiei la vârstnici

„Cele mai evidente simptome ale prezenței depresiei grave la vârstnici sunt apetitul și tulburările digestive. Alte simptome frecvente sunt:

  • insomnie;
  • oboseală;
  • dureri;
  • probleme de atenție și memorie;
  • anxietate;
  • tendința de a se izola.

Un semn evident este ideația suicidară: acest simptom este mai dificil de investigat și necesită un nivel ridicat de încredere între medic și pacient pentru ca acesta să fie tratat.”

Elemente de declanșare posibile

Depresia are o origine incertă, iar cauza (cauzele) variază de la pacient la pacient. Adesea, cauza este multifactorială. Să vedem împreună cu medicul psihiatru care sunt posibilele cauze de declanșare.

„Din perspectiva bio-psiho-socială, familiaritatea este importantă: în timpul primei examinări psihiatrice, este util să se raporteze atât specialistului, cât și medicului curant, dacă au existat și alți membri direcți ai familiei (bunici, părinți etc.) în familia pacientului, în trecut, cu un diagnostic de depresie sau alte tulburări de dispoziție.

Cauzele posibile ale depresiei la vârstnici includ evenimente stresante și boli cronice. În plus, printre cauzele acestei afecțiuni se numără schimbările pe care le experimentează de obicei de la vârsta de 65 de ani, cum ar fi: pensionarea, grijile financiare, pierderea familiei, pierderea autonomiei, probleme de memorie și alte evenimente.

Aceste evenimente de viață au un efect destabilizator asupra sănătății mentale și fizice a pacientului”, explică profesorul Colombo.

Diagnosticare: rolul membrilor familiei și al medicului de familie în identificarea acestei afecțiuni

„Pacientul evită să fie examinat de rușine sau caută în mod continuu o cauză «fizică», consultând psihiatrul cu întârziere. De obicei, femeile se simt vinovate pentru că sunt bolnave, iar bărbații simt, în mod precis, rușine și, prin urmare, o mare dificultate în a cere ajutor din cauza fricii de judecata celorlalți.

Trebuie să ascultăm cu empatie pacientul și să ne amintim că sănătatea mintală este la fel de importantă ca sănătatea fizică, chiar și la bătrânețe”.

Diagnosticul clinic al psihiatrului

„Primul instrument de diagnosticare este istoricul clinic, familial și general al pacientului, care este colectat în timpul interviului primului examen psihiatric.

După consultație, pentru a rafina diagnosticul, specialistul poate prescrie o examinare imagistică prin rezonanță magnetică (RMN) sau o examinare CT/CT cerebrală. Aceste teste de diagnosticare vor verifica în profunzime modificările fiziologice legate de vârstă sau semnele de atrofie sau microvasculopatie, care sunt frecvente în depresia cu debut din cauza vârstei (de la vârsta de 65 de ani sau chiar mai devreme, de la vârsta de 50 de ani).

Testele neuropsihologice investighează funcția cognitivă actuală și pot fi repetate în timp ca monitorizare.”

Acceptarea diagnosticului și a tratamentului

„Comunicarea dintre medic și pacient în acceptarea diagnosticului și respectarea tratamentului (conformitate etc.) atât de către pacienți, cât și de către familiile și îngrijitorii acestora este crucială”, explică medicul psihiatru.

„Persoanele în vârstă se consideră adesea prea bătrâne pentru a mai acorda importanță, cred că sunt «slabe»: din această cauză, este posibil ca simptomele lor să devină cronice, afectând negativ sănătatea și independența lor. Prin urmare, în timpul examinării psihiatrice, trebuie să transmitem diagnosticul, tratamentul și prognosticul cu un optimism corect.

Este nevoie de câteva săptămâni de terapie pentru a vedea efectele, iar apoi trebuie să fie continuată ca întreținere: pacientul și îngrijitorii trebuie să fie conștienți de aceste termene din cadrul tratamentului, astfel încât să asigure o regularitate de conformare și să respecte consultațiile de monitorizare.

Cum se tratează depresia la vârstnici?

Sunt disponibile mai multe strategii și terapii pentru tratamentul acestei afecțiuni care afectează din ce în ce mai multe persoane de peste 65 de ani. Cele mai inovatoare sunt deja disponibile la Ospedale San Raffaele-Turro: de la tratamentul medicamentos și psihoterapie la tehnici inovatoare de stimulare transcraniană pentru unele cazuri specifice.

Îngrijirea psihiatrică: dintre farmacologie, cronoterapie și stimulare transcraniană,

„preferăm medicamentele antidepresive cu mai puține interacțiuni medicamentoase (de primă alegere sunt inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei): vârstnicii iau adesea multe medicamente pentru mai multe afecțiuni concomitente. Prin aceste tratamente, se obține o recuperare de 50-85%, deși medicația în sine nu este întotdeauna suficientă pentru a restabili echilibrul mental și fizic al pacientului în vârstă deprimat.

În unele cazuri specifice, propunem cronoterapii, cum ar fi, de exemplu, terapia cu lumină: aceste tehnici acționează asupra ceasului biologic al ființei umane prin resetarea sistemelor implicate în simptomele depresive.

Tehnicile somatice sunt, de asemenea, propuse, cum ar fi, de exemplu, stimularea magnetică transcraniană sau stimularea directă transcraniană: tehnici care „trezesc” zonele cerebrale latente pentru a spori răspunsul pacientului la medicamente.

În cazurile severe sau foarte rezistente, terapia electroconvulsivă este bine tolerată și oferă rezultate bune (60-80%). În spitalul nostru, pentru această terapie, avem o echipă dedicată care urmărește pacientul deprimat pe tot parcursul investigației și tratamentului”, explică psihiatrul.

Îngrijirea psihoterapeutică

„Adesea, la vârstnici, modelele cognitive și relaționale sunt mai dificil de schimbat, dar sprijinul psihologic poate fi propus pentru a face față mai bine bolii și evenimentelor de viață, în special în cazurile ușoare sau cele pentru care medicamentele sunt contraindicate, poate cuplate cu exerciții de formare neuro-cognitivă (de exemplu, amintirea listei de cumpărături, rezolvarea rebusurilor sau a altor jocuri de puzzle, citirea cărților cu multe caractere etc.).”

Dieta și stilul de viață

„Pierderea poftei de mâncare și în greutate sau mâncatul dezordonat își pune amprenta asupra fizicului, stabilind un ciclu vicios: o dietă echilibrată poate ajuta la recâștigarea energiei și la susținerea stării de spirit.

Mișcarea îmbunătățește starea fizică, ameliorează simptomele depresive și crește stima de sine. În plus, îl încurajăm pe pacient să-și reia viața socială și preocupările care îl ajută la menținerea facultăților cognitive instruite”, explică dr. Colombo.

Depresie versus demență: ce le leagă și cum se diferențiază?

„În depresia vârstnică, contururile dintre fazele bolii și starea de bine, tipice depresiei grave, sunt mai neclare, cu risc de cronicitate a stărilor depresive «minore», dar invalidante”, explică prof. Colombo.

În demență, există un declin cognitiv progresiv, cu modificări variabile ale dispoziției.

„Între timp, acestea se influențează reciproc: depresia este un factor de risc pentru demență, iar la persoanele în vârstă cu demență se observă mai frecvent depresia, de asemenea.

Din aceste motive, pacientul sau mai frecvent membrul familiei cu care locuiește pacientul și/sau îngrijitorul profesionist trebuie să observe primele semne ale schimbărilor de dispoziție și să solicite consultarea medicului de familie și apoi a specialistului în psihiatrie dacă declinul dispoziției și alte simptome persistă mai mult de două săptămâni.

Depresia și anxietatea la vârstnici: ce le leagă și cum se diferențiază?

„Comorbiditatea depresiei și anxietății este foarte ridicată în general, chiar și la vârstnici. În special la vârstnici, depresia este anxioasă, cu temeri, nesiguranțe, ipohondrie, dar se poate întâmpla și invers. Dacă pacientul dezvoltă anxietate de durată, această stare poate progresa spre depresie secundară epuizării resurselor interioare, motiv pentru care este important să o tratăm timpuriu”, concluzionează experta.

Citiți altele

Sănătate mentală
05-12-2024

Depression: A Disease of the Whole Body

Sănătate mentală
21-11-2024

What is Dysmorphism and How to Treat It?

Sănătate mentală
02-10-2024

Assisted Reproduction: The Importance of Psychological Support