Ce sunt blastocitele și cum funcționează transferul
Data publicării: 08-05-2024
Actualizare la: 08-05-2024
Subiect: Ginecologie
Durată de citire estimată: 1 min.
Autor articol
Elena BuonannoRedactor medical
Nicoletta MaxiaEditor și traducător
Viktoryia LuhakovaTermenul de blastocist se referă la stadiul embrionului care precede înrădăcinarea și implantarea în uter. Este un moment esențial în care se diferențiază celulele care vor da naștere țesuturilor și organelor corpului uman, ceea ce poate avea o mare influență asupra șanselor de implantare și, prin urmare, de a da loc unei sarcini. Acum, cu ajutorul doctorului Nicoletta Maxia, biolog specializat în genetică medicală și șef al Centrului de procreare asistată medical de la Policlinico San Marco, să facem cunoștință cu acesta mai bine.
Ce este un blastocist
Blastocistul este un stadiu al embrionului care începe de obicei în a cincea zi (uneori în a șasea, a șaptea sau a opta zi) de la momentul fecundării sau al concepției, adică atunci când un gamete masculin (spermatozoid) și un gamete feminin (ovul) se unesc pentru a forma o singură celulă numită zigot.
"Blastocistul este cel mai avansat stadiu al fecundării și cel în care se implantează embrionul. Este, de fapt, o structură celulară complexă, alcătuită din multe celule organizate (peste 200) care se formează printr-un proces de dezvoltare care trece printr-o serie de diviziuni celulare (cunoscute sub numele de diferențiere celulară)", explică Dr. Maxia.
Blastocistul are caracteristici structurale complet diferite de cele ale embrionului din zilele anterioare. Acesta este de fapt compus din celule specializate, organizate în 3 zone:
- trofoectodermul extern, o masă celulară care va da naștere țesuturilor extra-embrionare, placentei și membranelor amniotice;
- blastocelul, adică cavitatea internă;
- Masa celulară internă, o colecție de celule din interiorul blastocelului care va da naștere fătului.
La exteriorul blastocistului se află o membrană mai subțire, numită teaca sclipitoare, care, atunci când este lizată (dizolvată), permite trofoblastului, adică stratului periferic al celulelor ovulului, să intre în contact cu peretele intern al uterului (endometrul) și să se implanteze, eliberând în plasmă beta-hhg, hormoni care, prin testele materne, permit identificarea sarcinii.
Embrionul și blastocistul: etapele de dezvoltare
Embrionul este un organism celular care începe să se formeze după fecundarea unui ovul de către un spermatozoid.
"Fertilizarea are ca rezultat formarea unei celule numite zigot, un stadiu cu doi pronuclei care conține patrimoniul genetic al cuplului. Pe parcursul a 5 zile, zigotul trece printr-o serie de diviziuni celulare, trecând prin diferite stadii de dezvoltare necesare pentru implantarea în uter:
- embrion cu 2-4 celule (a doua zi după fecundare) și cu 6-8 celule (a treia zi după fecundare);
- morula, stadiu embrionar cu 16-32 de celule (a patra zi după fecundare), denumit astfel după asemănarea cu o mure, în timpul căruia celulele încep să se compacteze;
- blastocist, cel mai avansat stadiu de dezvoltare embrionară, în a cincea sau a șasea zi de la fertilizare. Denumirea provine de la așa-numita formă de "blastulă", adică eliptică sau circulară".
Transfer de blastocist
Într-o sarcină naturală, embrionul care devine un blastocist, de obicei la 5/6 zile după fertilizare, este pregătit să se atașeze la endometru prin așa-numitul proces de implantare. În zilele următoare, blastocistul se dezvoltă și se adaptează la condițiile din endometru pentru a asigura o nutriție și o dezvoltare corespunzătoare.
Cu toate acestea, în contextul procreației asistate medical, implantarea blastocistului se realizează prin intermediul unei proceduri medicale, prin care embrionul este transferat în uterul femeii prin introducerea unui cateter (transfer de embrioni).
"Transferul de embrioni poate fi efectuat în faza de morulă, dar transferul unui blastocist, eventual în ziua a șasea, oferă cu siguranță multe avantaje și crește șansele de succes. Embrionul care ajunge în acest stadiu, de fapt, le-a depășit pe toate cele anterioare și este deosebit de rezistent, performant și competent.
În plus, s-a demonstrat că există o rată de sarcină mai mare, deoarece este vorba de etapa de implantare naturală, cu o mai bună sincronizare între stadiile endometriale și cele embrionare.
Un alt avantaj este că există o selecție naturală, astfel încât eventualele aneuploidii sau anomalii cromozomiale apar într-un procent mai mic. În sfârșit, există posibilitatea de a preleva celule pentru diagnosticul preimplantațional (PGT-A) fără ca acest tip de stadiu embrionar să fie afectat chiar dacă sunt îndepărtate, deoarece sunt considerate "totipotente", conchide Dr. Maxia.