Anevrismectomia aortei toracice
Ce este?
Când este indicată această procedură?
Această intervenție este indicată în cazul anevrismelor, pseudoanevrismelor asociate cu coarctația de aortă și disecții care implică aorta toracică cu dimensiune variabilă. Aceste patologii necesită înlocuirea aortei în tractul toracic. Scopul principal al procedurii este de a elimina riscul de rupere a anevrismului și/sau riscurile asociate cu prezența coarctației aortice (hipertensiune arterială, obstrucționarea circulației sângelui) și cu disecțiile aortice ale tractului toracic (obstrucționarea circulației cerebrale și/sau medulare). Această procedură poate fi utilizată și în cazurile de conversie chirurgicală după proceduri endovasculare anterioare, când acestea din urmă sunt complicate de endoscurgeri (perfuzia sacului anevrismal) sau de infecția endoprotezei.
Cum se execută?
Intervenția constă în înlocuirea segmentului aortic afectat de boală cu o proteză din material biocompatibil. Tehnica chirurgicală, care depinde de gradul patologiei și de riscul individual al pacientului, utilizează o cantitate de anestezie pentru a proteja măduva spinării, vascularizată de segmentul aortic ce va fi înlocuit (drenajul LCR). Intervenția se desfășoară în următoarele etape:
Step 1
incizia peretelui toracic (între coaste);
Step 2
desprinderea aortei disecate de țesuturile înconjurătoare. Această fază poate fi foarte delicată datorită relațiilor delicate ale aortei la nivel toracic (plămâni, nervi, mușchiul diafragm etc.);
Step 3
închiderea (prinderea cu clemă) a aortei proximale și distale față de segmentul disecat și inițierea strategiilor de monitorizare, perfuzie și drenaj;
Step 4
înlocuirea aortei disecate cu proteze dedicate;
Step 5
finalizarea suturii dintre proteză și aortă și reconstrucția tuturor vaselor care provin din aortă (dacă este cazul, artere intercostale).
Recuperare
După externare, un pacient are nevoie în continuare de o perioadă de două săptămâni de convalescență la domiciliu sau de reabilitare înainte de a-și relua complet activitățile anterioare. În această perioadă, este normal ca pacientul să se simtă destul de slăbit și să nu aibă poftă de mâncare. În această perioadă, reluarea activității fizice trebuie să fie treptată, mai întâi prin fizioterapie, apoi, cu autonomie progresivă, prin plimbări scurte, cu scopul de a face în fiecare zi ceva mai mult decât în ziua precedentă.
Complicații pe termen scurt
Complicațiile în urma unei astfel de intervenții chirurgicale majore sunt încă frecvente. Acestea pot avea un impact mai mic pe termen lung, cum ar fi infecțiile plăgilor chirurgicale sau infecțiile urinare și respiratorii, dar pot fi, de asemenea, foarte grave, provocând accident vascular cerebral, ischemia măduvei spinării cu paraplegie tranzitorie/permanentă, hemoragii, intervenții repetate, insuficiență respiratorie sau cardiovasculară. Mortalitatea în cazul acestui tip de intervenție, în ciuda progresului tehnic, este încă în jur de 10 %.
Acestea sunt datele privind complicațiile observate în Centrul nostru de tratare a afecțiunilor aortei, centru de referință în aceste patologii la nivel național.
Complicații pe termen lung
Printre complicațiile pe termen lung se numără: infecția plăgii chirurgicale care provoacă deschiderea plăgii, necesitând pansamente avansate pentru a doua încercare de vindecare; pseudoanevrisme; infectarea protezei.