Diferențe între chlamydia și candidoză și cum să le tratăm

Chlamydia este o bacterie (Chlamydia Trachomatis) care provoacă o infecție a sistemului urogenital. Pe de altă parte, Candida este un micete (ciupercă, cea mai frecventă tulpină fiind Candida Albicans) prezent în mod normal în pielea și mucoasele corpului uman (de exemplu, la nivelul cavității bucale, vaginului, intestinului) care, din cauza dezechilibrelor microflorei organismului, poate prolifera în exces, ducând la infecții.

Chlamydia se referă la infecțiile cu transmitere sexuală (ITS, cunoscute și sub numele de boli cu transmitere sexuală, BTS), care sunt infecții ce pot fi transmise prin contact sexual (vaginal, oral sau anal) fără prezervativ și prin contactul cu fluidele genitale și obiectele care au intrat în contact cu acestea.

Candida poate apărea din cauza unor dezechilibre independente de o viață activă sau nu din punct de vedere sexual (antibioterapie, stres, deficiențe imunitare etc.), dar poate fi transmisă pe cale sexuală partenerului.

În plus, nou-născuții pot contracta ambele boli de la mamele lor:

• prin naștere, pentru chlamydia;
• prin alăptare, datorită contactului direct al micetelor cu cavitatea bucală a sugarului, pentru candida.

"Institutul Național de Sănătate estimează că aproximativ 70-80% dintre femeile și 50% dintre bărbații cu chlamydia nu au simptome.  În cazul candidozei, formele asimptomatice sunt mai puțin frecvente, dar, în orice caz, nu sunt neobișnuite", explică Dr. Almirante.

În ceea ce privește chlamydia, dacă este prezentă, principalele simptome sunt:

• durere în timpul urinării
• scurgeri anormale din penis, vagin sau rect;
• dureri și inflamații genitale la bărbați;
• dispareunia profundă la femei (durere la penetrarea profundă);
• prezența unei sângerări anormale în timpul/după actul sexual sau în afara ciclului, în cazul femeilor.

Dacă infecția progresează, pot fi afectate trompele și ovarele, cu formarea de procese inflamatorii împotriva acestora (hidrosalpinx, abces tubar, sindroame de aderență) și agravarea simptomelor (dureri abdominale, febră, diaree, greață). Astfel de procese inflamatorii pot duce la un risc crescut de infertilitate.

Pentru candida, pe de altă parte, simptomele sunt, în general, mai specifice:

• secreții vaginale albicioase, adesea dense
• înroșirea și mâncărimi în zona genitală;
• arsuri în timpul urinării;
• durere în timpul actului sexual;
• prezența unei patine albe pe limbă și pe cavitatea bucală, în cazul formelor orale numite afte;
• arsura retrosternală, meteorismul, durerile abdominale pot fi manifestări clinice în cazul candidozei gastro-intestinale.

Acestea sunt patologii care în ambele cazuri nu sunt îngrijorătoare dar care, dacă nu sunt tratate la timp, pot provoca riscuri semnificative pentru sănătate.

Chlamydia netratată poate provoca:

• infertilitatea, atât pentru bărbații, cât și pentru femeile afectate;
• artrita reactivă dobândită pe cale sexuală, care provoacă inflamarea articulațiilor și este mai frecventă la bărbați;
• boala inflamatorie pelvină, care se manifestă cu aceleași simptome ca și chlamydia, acolo unde este prezentă, și este generată de răspândirea infecției la nivelul uterului, ovarelor și trompelor uterine;
• dureri pelviene cronice și risc de sarcină extrauterină pentru femeie (cauzată de aderențele tubare);
• în timpul sarcinii, conjunctivită și pneumonie la copil sau risc crescut de naștere prematură și avort spontan.

Candida, pe de altă parte, poate duce la:

• o stare inflamatorie perenă a mucoasei cu leziuni și leziuni ale țesutului părților infectate;
• în caz de imunodeficiență cronică, infecția se poate răspândi în tot organismul.

Chlamydia poate fi identificată cu:

• prelevarea unui frotiu din vagin, uretra masculină, anus sau gât;
• analiza uroculturii.

Candida poate fi detectată de către medic:

• printr-o examinare atentă și obiectivă;
• printr-un test de cultură efectuat cu ajutorul unui prelevării unui frotiu

Formele generalizate și invazive se diagnostichează prin examene de specialitate și teste instrumentale specifice, în unele cazuri în timpul intervenției chirurgicale (prezența sindromului Fitz-Hugh-Kurtis în chlamydia, adică prezența aderențelor în ficat).

Chlamydia este în mod obișnuit tratată prin terapie cu antibiotice, de obicei prin intermediul:

• azitromicina, în caz de sarcină;
• doxiciclină, în toate cazurile în afara sarcinii.

În funcție de gravitatea infecției, specialistul va evalua dacă va prescrie o singură doză zilnică sau dacă tratamentul trebuie urmat mai mult timp (7-10 zile în cazul infecțiilor cronice sau mai severe).  Antibioticul poate eradica infecția, dar nu poate elimina leziunile organice create de microorganism. Se recomandă evitarea raporturilor sexuale cu risc din momentul prelevării frotiului de diagnosticare și până la 7 zile de la terminarea tratamentului cu antibiotic, pentru a evita o eventuală transmitere a infecției, și se recomandă întotdeauna ca și partenerul să primească tratament.

Candida, pe de altă parte, este tratată cu medicamente antifungice:

• luate local (creme, ovule, lumânări vaginale etc.);
• administrat pe cale sistemică (pe cale orală) în cazurile de candida ceva mai gravă sau mai răspândită.

În cazurile de candidoză multiorganică severă, pot fi necesare, de asemenea, injecții și alte terapii. Pe lângă terapia antifungică, aportul de probiotice, în special de lactobacili, este de asemenea indicat pentru a restabili echilibrul florei intestinale și a preveni proliferarea necontrolată a candida.

Pentru a preveni o infecție locală cu candida, este necesar să se mențină obiceiuri potrivite, atât din punct de vedere igienic, evitând produsele prea agresive care alterează ecosistemul genital, cât și urmând un stil de viață sănătos, limitând fumatul, alcoolul și evitând situațiile de stres psiho-fizic prelungit care slăbesc sistemul imunitar. Pentru a preveni sau trata candida cel mai bine este să urmați o dietă săracă în: făinuri rafinate, drojdie, produse lactate și alimente bogate în zahăr; deoarece aceste alimente par să favorizeze creșterea excesivă a Candida.

 Pentru ambele patologii rămâne, așadar, esențială practicarea unei vieți sexuale corecte, având relații sexuale protejate, în special cu parteneri ocazionali, și efectuarea de controale regulate la ginecolog și androlog", conchide medicul.