Boala calculilor biliari şi disfuncţia Sfincterului Oddi (SOD)
Ce este?
Este o boală caracterizată prin formarea de pietre în interiorul vezicii biliare. În unele cazuri, pietrele se pot deplasa în interiorul tractului biliar principal (coledoc). Calculii de colesterol sunt cei mai frecvenți (85% din calculi) în lumea occidentală și sunt mai frecvenți la femei. Calculii pigmentari, constând din bilirubină și cristale de calciu, sunt mai rare.
Cauze și factori de risc
Calculii biliari sunt o boală larg răspândită în țările dezvoltate din punct de vedere socioeconomic. În Italia, se estimează că aproximativ 3-4 milioane de persoane sunt purtătoare de calculi sau au suferit deja o intervenție chirurgicală pentru îndepărtarea vezicii biliare. Prezența bilei suprasaturate cu colesterol (bilă litogenă) face ca această substanță să precipite creând în interiorul vezicii biliare nămol biliar și microcristale, care în timp tind să se calcifice cu formarea de calculi. Acest lucru se întâmplă mai ușor dacă vezica biliară prezintă tulburări ale activității sale contractile. Scăderea rapidă în greutate ca urmare a dietelor de slăbire excesivă poate fi un factor precipitant.
Care sunt simptomele?
Aproximativ două treimi dintre persoanele cu calculi nu prezintă simptome sau plângeri. Balonarea, digestia deficitară, greutatea stomacului, eructațiile, uneori prezente la aceste persoane, nu sunt de obicei legate de calculi și adesea persistă sau chiar se agravează după operația de colecistectomie. Colica biliară este simptomul cel mai frecvent: se manifestă prin dureri cu debut brusc, adesea nocturne, destul de intense, asemănătoare unor crampe, localizate în partea superioară a abdomenului, iradiind în partea dreaptă și în spate. Indicația de tratament chirurgical apare tocmai atunci când apare colica biliară. Dacă calculii migrează în coledoc, se poate determina icter obstructiv (colorația galbenă a pielii), colangită acută, pancreatită acută.
Cum se diagnostichează?
Diagnosticul se face prin ecografie sau tomografie axială computerizată (CT). În cazurile de calculoză greu de diagnosticat (de exemplu, calculi mici în coledocoză) se folosesc metode imagistice sofisticate (colangio-rezonanță magnetică) sau colangiografia retrogradă transpapilară (ERCP).
Examinări recomandate
Cum se tratează?
Tratamentul preferat este colecistectomia (îndepărtarea vezicii biliare). În marea majoritate a cazurilor, intervenția se realizează laparoscopic, efectuându-se doar trei mici tăieturi în abdomenul pacientului, cu o ședere foarte scurtă în spital. Atunci când pietrele migrează din vezica biliară în coledoc, obstrucționând trecerea bilei în intestin, îndepărtarea lor este pusă în aplicare pe cale endoscopică, prin efectuarea unei papilointerotomii în timpul ERCP. În mod normal, cele două proceduri în acest caz sunt efectuate într-o singură ședință operatorie. Tehnici precum litotripsia extracorporeală (EPL) și radiologia intervențională sunt, de asemenea, disponibile, permițând îndepărtarea calculilor foarte mari sau a celor localizați în interiorul ficatului.