Cancer pulmonar

Diagnosticul este procesul de determinare a prezenței unei boli, adică, în acest context particular, a cancerului pulmonar. Pe de altă parte, stadializarea este procesul de stabilire a răspândirii bolii (adică dacă tumora este localizată în plămâni sau a afectat deja alte organe). Stadializarea este un proces critic, deoarece cancerul pulmonar localizat sau, dimpotrivă, cancerul cu metastaze la distanță necesită tipuri de tratament complet diferite.

La prima vizită la un specialist, un medic (chirurg toracic, pneumolog sau oncolog) va evalua boala și va prescrie testele necesare pentru diagnostic și stadializare.

Examinările instrumentale utilizate pentru diagnosticarea și stadializarea cancerului pulmonar sunt următoarele: radiografie toracică, tomografie computerizată toracică, bronhoscopie cu bronhoscopie și biopsie, tomografie PET a întregului corp, tomografie computerizată abdominală, tomografie computerizată a creierului, scintigrafie osoasă, aspirație cu ac ghidată prin CT, aspirație transbronșică (biopsie cu ac).

În unele cazuri, poate fi necesară mediastinoscopia și toracoscopia pentru a determina cu exactitate răspândirea bolii.

Utilizarea acestor examinări și intervenții instrumentale face posibilă identificarea a patru stadii diferite ale bolii. În timp ce stadiul I include tumori mici fără metastaze, celelalte stadii includ tumori mai mari și/sau tumori cu metastaze la distanță. Gravitatea cancerului pulmonar pare să crească de la stadiul I la stadiul IV.

Alegerea tipului de examinare instrumentală pentru un anumit pacient și secvența studiilor sunt stabilite de un specialist și pot varia de la caz la caz. Cu toate acestea, este important să se obțină, cu o încredere rezonabilă, folosind toate examinările disponibile, un diagnostic și o stadializare precise pentru a putea trata pacientul în mod corespunzător.

Aspirație transbronșică cu ac (biopsie cu ac)

Este o procedură efectuată în timpul unei bronhoscopii în care se prelevează țesut din plămân sau ganglion limfatic pentru a determina natura și prezența sau absența metastazelor ganglionare. De obicei, se efectuează sub sedare profundă. Complicațiile sunt excepționale, iar pacientul poate reveni la activitățile normale la o oră după examinare. Avantajul cel mai evident al acestei examinări este că pot fi evitate proceduri de diagnostic mai invazive, cum ar fi mediastinoscopia sau videotoracoscopia.

Mediastinoscopia

Mediastinoscopia este o procedură chirurgicală, deși minoră, efectuată sub anestezie generală. Se prelevează probe din ganglionii limfatici mediastinali printr-o mică incizie în partea inferioară a gâtului, cu ajutorul unui instrument special numit mediastinoscop. Complicațiile sunt foarte rare. Această procedură este necesară pentru a verifica dacă există metastaze ale ganglionilor limfatici în cazul cancerului pulmonar sau pentru a diagnostica alte tipuri de boli ale ganglionilor limfatici (cum ar fi sarcoidoza). Cu toate acestea, la mulți pacienți, mediastinoscopia poate fi evitată prin efectuarea mai întâi a aspirației bronhoscopice transbronșice cu ac de ac.

Toracoscopie

Este o tehnică invazivă utilizată în mod obișnuit pentru o varietate de operații pulmonare, mediastinale și pleurale. Este, de asemenea, utilizată în stadializarea cancerului pulmonar, deoarece permite examinarea cavității pleurale și efectuarea de biopsii, în special a pleurei parietale și a ganglionilor limfatici mediastinali.

Tratamentul depinde de tipul de tumoare (fără celule mici sau cu celule mici), de gradul de răspândire a tumorii (stadiu incipient sau avansat), precum și de starea generală a pacientului și de starea sistemului său respirator. Tratamentul include intervenții chirurgicale și/sau diferite forme de terapie sistemică împotriva cancerului (chimioterapie, radioterapie, terapie biologică, imunoterapie).

OPERAŢIE

Operaţia este eficientă în principal în stadiile incipiente, scopul ei fiind îndepărtarea fizică a țesutului din organism, rezecția masei la rădăcină.

Datorită utilizării chirurgiei toracice robotice, de câțiva ani este posibilă efectuarea unei intervenții chirurgicale mai precise și minim invazive în stadiile incipiente ale tumorilor, precum și în cazul tumorilor pulmonare local avansate până în stadiul III, cu mai puține traume și o calitate mai bună a vieții pacientului. Operațiile chirurgicale utilizate pentru tratarea cancerului pulmonar includ rezecția atipică, segmentectomia, lobectomia și pneumonectomia. Multe dintre aceste intervenții chirurgicale pot fi efectuate în prezent prin tehnici minim invazive. Alegerea unui anumit tip de operație este efectuată de chirurg în funcție de mărimea și localizarea tumorii și de starea sistemului respirator al pacientului.

CHIMIOTERAPIE

Chimioterapia (adică chimioterapia antineoplazică) este în general recomandată în stadiile avansate, deoarece are ca scop distrugerea celulelor tumorale și blocarea răspândirii acestora. În practică, utilizarea diferitelor medicamente care conțin diferiți agenți terapeutici citotoxici utilizează diferite mecanisme de acțiune asupra celulelor canceroase.

Cercetările privind terapiile mai moderne sau alternative pentru cancerul pulmonar avansează, dar se confruntă cu limitări naturale, iar ritmul este lent.

RADIOTERAPIE

Radioterapia presupune utilizarea de raze pentru a ținti tumora și a o distruge. În prezent, există sisteme de radioterapie de înaltă tehnologie, cum ar fi tomoterapia și cyberknife, care acționează doar asupra zonei tumorale, fără a afecta țesutul sănătos din jur. În funcție de tipul histologic și de stadiul bolii, radioterapia asociată eventual cu chimioterapia poate reprezenta o opțiune terapeutică importantă pentru pacienții cu cancer pulmonar. Tratamentul radiant poate fi utilizat după intervenția chirurgicală pentru a reduce riscul de recidivă locală sau înainte de intervenția chirurgicală pentru a obține o reducere a extensiei bolii. De asemenea, radioterapia poate fi utilizată ca tratament curativ exclusiv în cazurile de boală netratabilă din punct de vedere chirurgical sau la pacienții cu contraindicații la intervenția chirurgicală. 

IMUNOTERAPIE SAU TERAPIE MOLECULARĂ ŢINTITĂ

În prezent, sunt disponibile două noi opțiuni de tratament: imunoterapia și așa-numita „terapie moleculară ţintită”. Prima acționează prin îmbunătățirea sistemului imunitar pentru a limita creșterea celulelor tumorale. Cea de-a doua este rezultatul studiilor genomice care au arătat că anumite tipuri de cancer sunt cauzate de anumite gene deteriorate; prin urmare, anumite medicamente au un efect direct asupra restabilirii circuitelor genetice perturbate.

În prezent, este bine cunoscut faptul că referirea la o formă comună de cancer este incorectă. Nu există o tumoare unică, ci mai multe forme foarte diferite între ele. Tumora rezultă dintr-o mutație în ADN-ul celulelor, în special în anumite combinații de gene, care pot varia foarte mult de la un pacient la altul. Eficacitatea terapiei variază de la o persoană la alta. Eficacitatea terapiei variază de la o persoană la alta.

Majoritatea cancerelor pulmonare fără celule mici pot fi tratate doar prin intervenție chirurgicală, în timp ce cancerele mai avansate necesită un tratament combinat. În schimb, cancerul pulmonar cu celule mici este de obicei tratat doar cu chimioterapie, în diverse combinații cu radioterapie, iar intervenția chirurgicală este puțin frecventă.

Rezultatele tratamentului cancerului pulmonar fără celule micisunt bune în stadiul I al bolii, când este posibilă vindecarea unei tumori mici, fără metastaze la distanță. În aceste cazuri, rata de supraviețuire la 5 ani este de peste 70%. Cu toate acestea, mai ales atunci când se utilizează regimuri de tratament combinat, supraviețuirea pe termen lung este posibilă și în stadiile ulterioare ale bolii.