Ciroza şi complicaţiile sale

Se dezvoltă la persoanele care abuzează în mod continuu de substanțe alcoolice sau poate reprezenta evoluția hepatitei cronice cu virusul B sau C. În cazuri rare, ciroza poate fi rezultatul unei inflamații cronice a tractului biliar (ciroză biliară, colangită sclerozantă) sau al acumulării de fier în țesutul hepatic (hemocromatoză). Ciroza asociată cu infecția cu virusul C are un risc mai mare de evoluție spre carcinom hepatocelular.

Pe o perioadă îndelungată de timp și atât timp cât funcția hepatică este păstrată, nu există simptome sau semne care să indice boala. Reducerea funcției hepatice determină un deficit de sinteză a proteinelor (albumină) și a substanțelor necesare coagulării sângelui; aceasta determină o tendință la edeme periferice și defecte de coagulare. În plus, capacitatea ficatului de a-și desfășura acțiunea de detoxifiere, de exemplu în ceea ce privește amoniul din sânge, scade, ceea ce duce la o creștere a circulației acestei substanțe, care poate avea efecte negative asupra funcției cerebrale (encefalopatie hepatică). Consistența fibroasă a țesutului hepatic îngreunează circulația locală, cu creșterea consecutivă a presiunii în vena portă, apoi creșterea în volum a splinei, posibila apariție a efuziunii lichide în abdomen (ascită) și formarea de varice în esofag. Dacă presiunea din interiorul esofagului devine excesivă, esofagul se poate rupe, ceea ce duce la hemoragie digestivă (hematemeză).