Hiperplazie prostatică benignă (mărirea prostatei)
Ce este?
Hipertrofia benignă de prostată (HBP) este o afecțiune foarte frecventă în rândul populației masculine. Este definită ca o mărire necanceroasă (benignă) a prostatei, care poate îngreuna urinarea. Mărirea se datorează unei creșteri a celularității țesutului prostatic din zona periuretrală (adenom de prostată) care poate crea probleme cu urinarea în timp. De fapt, volumul prostatei suferă o creștere fiziologică odată cu înaintarea în vârstă, din cauza dezechilibrelor hormonale (în principal a testosteronului și a dihidrotestosteronului) și a acțiunii mai multor factori de creștere. Aproximativ 60% dintre bărbații cu vârsta de peste 60 de ani se confruntă cu tulburări de urinare care pot fi secundare hipertrofiei prostatice. Se estimează că aproximativ 30% dintre bărbații cu vârsta de peste 65 de ani, suferă de simptome urinare severe legate de hipertrofia prostatică.
Care sunt simptomele?
HBP se manifestă prin tulburări urinare care pot căpăta caracteristici de gravitate afectând semnificativ calitatea vieții pacientului. Această simptomatologie este legată atât de o componentă „obstructivă”, cât și de una „iritativă”. În mod obișnuit, pacientul raportează un flux urinar redus, adesea intermitent, și o creștere a numărului de urinări zilnice, în special noaptea. Pacienții cu HBP prezintă un risc crescut de infecție a tractului urinar și de apariție a pietrelor la vezica urinară. Obstrucția urinară cu retenție de urină în vezica urinară poate provoca, de asemenea, afectarea funcției renale, incontinență urinară și hematurie (sânge în urină). În cele din urmă, HBP poate duce la episoade de retenție urinară acută (adică pierderea capacității de a urina), necesitând instalarea unui cateter vezical.
- Reducerea fluxului urinar
- Senzația de golire incompletă a vezicii urinare
- Prelungirea timpului necesar pentru urinare
- Polachiurie (creșterea numărului de urinări pe zi)
- Nocturie (nevoia de a urina în timpul nopții)
- Golirea vezicii urinare în mai multe rânduri
- Ezitare urinară (dificultate la începerea urinării)
- Urinare urgentă (incapacitatea de a întârzia urinare)
Cum se diagnostichează?
O evaluare clinică amănunțită, inclusiv evaluarea simptomelor și a obiceiurilor de urinare, precum și examinarea rectală, este importantă pentru a exclude orice alte patologii care pot cauza simptome suprapuse. Examinările utile pentru diagnostic includ uroflowmetria și studiul urodinamic presiune-flux care ajută la evaluarea fluxului de urină (măsurând puterea jetului, viteza de golire și urina reziduală) și efectele asupra funcției vezicale cauzate de obstrucția urinară. În plus, se evaluează de obicei valoarea PSA (antigenul prostatic specific) din sânge, care poate fi crescută din cauza mărimii crescute a prostatei și necesită o interpretare corectă pentru a exclude posibila coexistență a unei boli maligne a prostatei. În mod similar, poate fi necesar un IRM multiparametric al prostatei pentru a exclude o patologie neoplazică concomitentă. Ecografia tractului urinar este un alt test de diagnostic util pentru a evalua prezența repercusiunilor HBP asupra rinichilor și vezicii urinare. Alte investigații includ, de obicei, un test de urină cu urinocultură pentru a exclude o posibilă infecție a tractului urinar, care poate simula simptomele HBP. În cele din urmă, ecografia transrectală a prostatei este un instrument util pentru evaluarea volumului corect al prostatei, deosebit de important pentru o eventuală intervenție chirurgicală.
Examinări recomandate
Cum se tratează?
În tratamentul HBP sunt utilizate diferite instrumente terapeutice pentru a îmbunătăți simptomele pacientului, calitatea vieții acestuia și pentru a evita complicațiile pe termen lung, inclusiv retenția urinară, calculii vezicii urinare și insuficiența renală cronică. Pe lângă posibilele modificări ale stilului de viață al pacientului care pot duce la o ameliorare a simptomelor, prima abordare terapeutică este, de obicei, farmacologică. De fapt, există diferite tipuri de medicamente eficiente la nivelul prostatei: α-litici, inhibitori de 5α-reductază și fitoterapie (Serenoa Repens). Terapia farmacologică este o terapie pe termen lung care, în funcție de caz, poate fi suficientă de una singură pentru a trata simptomele pacientului. În cazul în care terapia farmacologică se dovedește ineficientă, pacientul trebuie să fie îndrumat pentru tratament chirurgical. Există mai multe opțiuni chirurgicale pentru HBP, toate având ca scop rezolvarea obstrucției la ieșirea urinei prin îndepărtarea adenomului de prostată responsabil de obstrucția în sine. Există mai multe tehnici chirurgicale pentru tratamentul HBP. Unele sunt endoscopice, cum ar fi TURP (Rezecția endoscopică transuretrală a prostatei), HoLEP (Enuclearea prostatei cu laser Holmium), Rezum (tratamentul cu vapori de apă), iar altele sunt deschise, cum ar fi TVA (Adenomectomia transvezicală a prostatei), aceasta din urmă fiind necesară în cazul prostatei de dimensiuni mari. Strategia terapeutică ce urmează a fi implementată se va baza, așadar, pe dimensiunea prostatei, pe gradul de severitate a simptomelor pacientului și pe impactul consecvent asupra vieții sale de zi cu zi, inclusiv discutarea posibilelor riscuri și beneficii ale diferitelor opțiuni terapeutice.