Studiu electrofiziologic endocavitar (SEE)

Ce este?

Studiul electrofiziologic endocavitar (cunoscut și sub acronimul SEE) este un test de diagnostic invaziv ce evaluează proprietățile electrice ale inimii și susceptibilitatea acesteia de a dezvolta diferite tipuri de aritmii cardiace. Scopul SEE este identificarea naturii tulburării aritmice și punctul său de origine din inimă. Poate fi necesară inducerea aritmiei investigate prin impulsuri electrice generate de vârful cateterului în timpul examenului. În majoritatea cazurilor, aritmia indusă în timpul studiului electrofiziologic este întreruptă cu ajutorul acelorași impulsuri care au generat-o. Ocazional poate fi necesar un șoc electric sub narcoză de scurtă durată (fără intubare) pentru a termina aritmia. Identificarea aritmiei prin acest studiu va ajuta aritmologul să decidă cel mai potrivit tratament pentru suprimarea și/sau prevenția acesteia. În unele cazuri, aritmia va putea fi vindecată definitiv cu ajutorul uneia sau mai multor rezerve (nedureroase) de radiofrecvență ce reprezintă procedura de ablație transcutanată.

Când este indicată această examinare?

Studiul electrofiziologic poate fi efectuat pe un pacient cu risc de aritmii cardiace cu diferite indicații clinice:

  • Diagnostic: atunci când studiul electrofiziologic poate fi utilizat în scopul stabilirii unui diagnostic aritmogen ce nu poate fi efectuat cu metode non-invazive (de exemplu, disfuncții ale nodului sinusal ce pot provoca amețeli sau sincope, blocurile atrioventriculare ce indică un implant definitiv de pacemaker), tahnicardii, extrasistole ventriculare, etc.);
  • Terapeutic: când studiul electrofiziologic este efectuat în scopul stabilirii unui tratament adecvat, indiferent dacă acesta este farmacologic, chirurgical sau efectuat în timpul studiului electrofiziologic în sine (de exemplu ablația unei căi ce prezintă anomalii sau a unei tahicardii);
  • Prognostic: când studiul electrofiziologic are scopul de a stabili riscul de moarte subită în timpul aritmiilor ventriculare.

Cum se execută?

Studiul electrofiziologic are loc în sala sau laboratorul de electrofiziologie, după o scurtă internare. După efectuarea anesteziei locale, în inima dreaptă sunt introduse între două și cinci catetere subțiri (cabluri electrice acoperite de o teacă din plastic) ce sunt conduse sub control radiologic permanent (raze X). Căile necesare pentru ajungerea la aceste catetere cardiace includ venele femurale drepte (la nivelul zonei inghinale), vena subclaviculară stângă (la nivelul umărului) și rar vena jugulară stângă sau dreaptă (la nivelul gâtului). Apoi este înregistrat un semnal electric prin vârful fiecărui catater ce pornește din cavitatea cardiacă în care este amplasat.

Contraindicații

Studiul electrofiziologic endocavitar și posibila ablație cu cateter prin radiofrecvență prezintă, ca orice proceduri invazive, un risc, chiar și minim, de complicații. Cele mai frecvente complicații sunt cele locale ce includ un mic hematom la punctul de introducere al cateterului (incidență 7%), în timp ce, mult mai rare (<0,5% în total) sunt leziunile vaselor de sânge sau nervilor ce se află în apropierea vaselor de sânge. Leziunile vaselor din apropierea inimii sau de la nivelul inimii au o frecvență extrem de redusă (1,2 cazuri la 1000 de proceduri). De obicei, complicațiile sunt trecătoare (hematom mediu cu auto-absorbție, durere pasageră la nivelul pieptului) sau pot fi corectate.

Pe scurt, riscul asociat cu studiul electrofiziologic este foarte redus și avantajul pacientului în urma utilizării acestuia este considerabil.

Doriți să primți un tratament?

Contactați-ne și ne vom ocupa de dvs.