Hipoglicemia: ce este și cum poate fi prevenită

„Hipoglicemia este întreținută în general de boli precum insuficiență corticosuprarenală, septicemie, boala hepatică, tumori pancreatice secretante de insulină (Insulinom), neoplasme. Hipoglicemia poate surveni și în cazul consumului de alcool (în special dimineața pe stomacul gol), în urma intervenției chirurgicale gastrointestinale cu modificare absorbției de glucoză, pe durata bolilor grav invalidante. Ne referim la „hipoglicemie reactivă” la persoanele cu tulburări de alimentație (obezitate, rezistență la insulină), când hipoglicemia este detectată la 2-3 ore după masă, în special dacă aceasta este bogată în carbohidrați sau urmează după un post prelungit.”

„La pacienții diabetici cu tratament farmacologic, hipoglicemia reprezintă principala complicație acută. Aceasta provoacă indispoziție, frică și internare; din acest motiv, diabeticii sunt instruiți să o recunoască și să o gestioneze în timpul vizitelor sau cursurilor pe care le organizăm.”

Hipoglicemia este frecventă la diabeticii ce primesc tratament cu insulină (atât tipul 1 cât și tipul 2), dar poate apărea și în timpul tratamentului cu medicamente orale ce stimulează secreția de insulină, în special sulfoniluree, mai ales în cazul celor cu durată extinsă de acțiune (glibenclamidă).

Survine în special între mese, seara sau după efort fizic. Factorii favorizanți sunt:

• consumul de alimente inadecvate, în special carbohidrați (regimuri alimentare bogate în proteine sau mese ce constau în eliminarea totală a carbohidraților);
• administrarea incorectă a insulinei;
• activitate fizică intensă fără introducerea adecvată a carbohidraților înainte și/sau după efortul fizic;
• consum excesiv de alcool.

O atenție specială ar trebui acordată hipoglicemiei „neobservate” legate de boala diabetică de durată și debutului complicațiilor (neuropatie autonomă).

Cum poate fi recunoscută și deosebită hipoglicemia? Există trei grade de Hipoglicemie, fiecare având propriile simptome:

• hipoglicemie ușoară: este însoțită de simptome precum transpirație, tremur, palpitații, foame intensă;
• hipoglicemie moderată: manifestată prin apariția simptomelor neuroglicopenice precum tulburări vizuale/vedere încețoșată, cefalee, furnicături, dificultăți de concentrare, moleșeală, iritabilitate.

În ambele cazuri pacientul se poate gestiona independent.

• hipoglicemie severă: este însoțită de pierderea conștienței și nevoia intervenției unui terț pentru a rezolva problema. Hipoglicemia severă la un pacient fragil cu multiple comorbidități poate fi fatală. Hipoglicemia în sine poate conduce la probleme cardiovasculare precum atacul de cord și cerebral. Sistemul nervos, inima, celulele nervoase sunt principalele care suferă în cazul indisponibilității zaharurilor, deoarece acestea sunt esențiale pentru funcționarea lor.

„Debutul simptomelor se leagă nu numai de valoarea absolută a glucozei din sânge și de viteza hipoglicemiei, dar și de toleranța individuală și de gradul de compensație glicemică al pacientului”, explică Dr. Savulescu.

Dr. Savulescu răspunde: „Hipoglicemia poate fi întotdeauna gestionată, dar necesită intervenție structurată și promptă.”

Hipoglicemia ușoară-moderată: regula celor 15

„Tratamentul hipoglicemiei ușoare până la moderate necesită introducerea zaharurilor simple, ce sunt absorbite ușor și rapid de către corp. Dar, atenție, spuneți nu deserturilor elaborate, prăjiturilor, ciocolatei, cozonacilor!

Corecția se bazează pe „regula celor 15”:

• ingestia a 15 gr de glucoză: 3 lingurițe / 3 plicuri / 1 lingură mare de zahăr dizolvată în apă sau 125 ml de băutură îndulcită, coca-cola, suc de fructe îndulcit sau 1 lingură de miere;
• re-evaluarea zahărului din sânge după 15 minute; repetarea tratamentului până la atingerea a două niveluri de sânge sanguine >100 mg / dl la interval de 15 minute. Pentru menținerea nivelului glicemiei, se recomandă ingestia ulterioară a 50 gr de zaharuri complexe (50 gr pâine, 1 pachet de crackers/biscuiți, 1 fruct)”.

Hipoglicemie severă: salvarea cu glucagon

„Tratamentul hipoglicemiei severe, pacientul fiind inconștient, necesită intervenția altor persoane. Persoanele apropiate de diabetici (părinții, partenerii, prietenii) trebuie educați privind gestionarea acestei situații posibile. În cazul unei stări modificate a conștiinței, trebuie recurs la administrarea de glucagon, un hormon cu acțiune opusă insulinei, capabil să crească nivelul zahărului din sânge. Dacă această soluție nu este disponibilă trebuie chemată imediat o ambulanță pentru ca personalul medical să administreze glucoză intravenos”, continuă Dr. Savulescu.

O noutate farmacologică anul acesta, disponibilitatea glucagonului pentru administrare nazală, ce garantează intervenția mai rapidă prin simplificarea metodei de administrare și este mai ușor de depozitat.

Până în prezent, kitul de urgență era disponibil în farmacie, acesta fiind reprezentat de o fiolă de glucagon cu administrare intramusculară sau subcutanată după reconstituirea soluției și depozitarea acesteia la frigider. În prezent este disponibil sprayul ce se administrează printr-un singur puf nazal, caracterizat de absorbție pasivă, fără a fi necesară inspirarea simultană, putând fi administrat la temperatura camere, în dozaj unic de 3 mg pentru adulți și copii, reprezentând un ajutor viabil în gestionarea hipoglicemiei severe.

În sprijinul diabeticilorexistă și sisteme de monitorizare continuă a glucozei din sânge cu ajutorul senzorilor aplicați pe piele. Există dispozitive mici, de mărimea unei monede, ce pot fi aplicate pe piele cu un adeziv și care, printr-un mic filament ce penetrează pielea, permite detectarea zahărului din sânge, prezent în lichidul interstițial subcutanat.

Este posibilă conectarea dispozitivului la telefonul dvs. mobil pentru a vedea evoluția glicemiei. Acestea sunt echipate și cu alarme acustice ce semnalizează hipo- și hiperglicemia.