Tratamentul osteoporozei
Ce este?
Obiectivul principal al tratamentului antiosteoporotic este de a reduce riscul de fracturi de fragilitate (vertebrale, femurale, la încheietura mâinii) și de a crește densitatea minerală osoasă. Tratamentul se bazează pe modificarea stilurilor de viață nesănătoase (renunțarea la fumat și consumul de alcool, activitate fizică adecvată vârstei, dietă adecvată și echilibrată), suplimentarea adecvată cu calciu și vitamina D. În funcție de tabloul clinic și de prezența fracturilor de osteoporoză, este posibilă utilizarea unui tratament anabolic (de exemplu, teriparatidă) sau a unui tratament antiresorbant (bifosfonați, denosumab).
Când este indicată această procedură?
După o anamneză adecvată, examinarea trebuie să țină cont de parametrii biochimici, radiologici și clinici ai pacientului. Tratamentul antiresorbtiv sau anabolic este indicat la subiecții cu risc crescut de fractură.
Cum se execută?
- Calciu carbonat sau citrat zilnic pe cale orală.
- Vitamina D administrată oral în doze refractare.
- Bisfosfonați pe cale orală (săptămânal sau lunar) sau intravenoasă (acid zoledronic anual).
- Denosumab administrat subcutanat din șase în șase luni.
- Teriparatid administrat subcutanat în fiecare zi, timp de până la 24 luni.
Efecte adverse
- Tulburări gastrointestinale (frecvente la administrarea pe cale orală a bifosfonaților).
- Modificări ale metabolismului calciului (posibil hipocalcemie predominant cu acid zoledronic și/sau denosumab; posibil hipercalcemie și hipercalciurie cu teriparatid).
- Osteonecroză de maxilar (foarte rară la bifosfonați și/sau denosumab).
- Fractură atipică de femur (foarte rară la bifosfonați și/sau denosumab).