Cistadenom hepatic
Ce este?
Cistadenomul biliar este un neoplasm chistic rar care apare în parenchimul hepatic sau, mai rar (aproximativ 10% din cazurile de cistadenom biliar), de-a lungul căilor biliare extrahepatice; reprezintă aproximativ 5% din leziunile chistice hepatice. Se întâlnește cel mai adesea la femeile adulte sub forma unui chist unic, cu o suprafață multilobată și numeroase partiții interne.
Cauze și factori de risc
Cauza neoplasmelor este probabil prezența țesutului embrionar ectopic (adică nu în locul în care ar trebui să fie localizat fiziologic) cu caracteristici de țesut ovarian. Prezența țesutului mezenchimal în chist este un factor de risc pentru degenerarea cistadenomului biliar în cistadenocarcinom, o variantă malignă a cistadenomului.
Care sunt simptomele?
De obicei, apar următoarele simptome: durere abdominală și senzație de compresie (efect de masă, respectiv efectul exercitat de țesutul mărit patologic (tumora) asupra țesuturilor sănătoase învecinate). Pe de altă parte, semnele clinice și de laborator de icter și colangită sugerează prezența unei obstrucții a tractului biliar. Markerii tumorali serici sunt de obicei normali și, prin urmare, nu pot fi folosiți pentru a distinge cistadenomul biliar de un chist simplu, în timp ce analiza markerilor din lichidul chistic pare să aibă semnificație diagnostică.
De regulă, neoplasmele cresc lent, dar sunt considerate precanceroase, cu un risc potențial de transformare malignă (aproximativ 30%).
Cum se diagnostichează?
Diagnosticul diferențial este adesea dificil, în special pentru alte formațiuni chistice hepatice (chist simplu și chist echinococic), dar este important, deoarece cistadenomul hepatic necesită o rezecție radicală pentru a preveni riscul de mărire de volum (și, astfel, complicații, cum ar fi ruptura și infecția), recidiva (90% în cazul îndepărtării incomplete) și degenerarea malignă (30%). Uneori, diagnosticul de cistadenom este detectat în mod neașteptat (adică prin accident). Diagnosticul este pus în timpul evaluării histologice a peretelui chistului, care a fost considerat un chist simplu în timpul evaluării preoperatorii și, prin urmare, este supus fenestrării.
Diagnosticul diferențial include chisturile hepatice simple, chisturile echinococice, abcesele hepatice, malignitățile chistice, boala Karolyi și policistul.
Examinările radiologice de rutină (ecografie, CT și RMN) reprezintă un instrument de diagnostic important. Semnele tipice includ prezența neoplasmelor chistice multioculare cu septuri interne, o suprafață îngroșată și neuniformă, noduli în pereți cu papile proeminente, calcificare și mărirea pereților.
Ultrasonografia este de obicei mai sensibilă la prezența septurilor, în timp ce CT este întotdeauna necesară pentru a evalua relația leziunii cu structurile vasculare din parenchim.