Epilepsie
Ce este?
Epilepsia este definită de Liga Internațională împotriva Epilepsiei (ILAE) și de Liga Italiană împotriva Epilepsiei (LICE) ca fiind o tulburare neurologică caracterizată prin recurența crizelor convulsive neprovocate. Crizele epileptice sunt manifestări clinice bruște, de obicei imprevizibile și de scurtă durată, caracterizate prin semne și/sau simptome datorate unei activități anormale a neuronilor din creier. Un tip particular de manifestare epileptică este starea de criză epileptică, o situație clinică în care o criză este excesiv de prelungită în timp sau în care crizele se repetă la intervale foarte scurte, astfel încât să reprezinte o stare epileptică continuă. Starea de criză epileptică necesită o încadrare neurologică și o terapie rapidă în camera de urgență, care în centrul nostru urmează un proces precis și rapid prestabilit în coordonare între neurologul de gardă și epileptologul de referință.
Care sunt simptomele?
Crizele epileptice pot prezenta caracteristici variabile, în raport cu rețelele cerebrale implicate. Se face o distincție între crizele generalizate și cele focale. Printre cele mai frecvente crize generalizate se numără crizele tonico-clonice (sau convulsiile) și așa-numitele „absențe”. Convulsiile focale pot avea manifestări motorii și/sau alterări ale conștiinței, dar uneori simptomele pot fi dificil de identificat. Unele crize focale pot prezenta evoluție spre tonico-clonice bilaterale. În mod obișnuit, crizele prezintă o simptomatologie stereotipică la fiecare episod și sunt de scurtă durată.
- Mișcări anormale
- Pierderea cunoștinței
- Stop motor
- Absență
- Senzații anormale
- Déjà vu, déjà vecu și alte alterări cognitive
- Orice simptome neurologice
Cum se diagnostichează?
Epilepsia nu este diagnosticată la toate persoanele care au avut o criză în viața lor, ci diagnosticul este definit de către neurologul sau neurofiziologul specializat în epilepsie (numit și „epileptolog”), pe baza riscului de recurență a crizelor. Diagnosticul este stabilit pe baza istoricului clinic al pacientului, a examenului fizic neurologic și a interpretării datelor instrumentale, inclusiv în principal electroencefalografia (EEG) inițială și în somn și neuroimagistica (tomografie computerizată [CT] și imagistică prin rezonanță magnetică [IRM]). Uneori, există o discuție multidisciplinară și un tratament al cazului cu neuroradiologi, geneticieni, pediatri, neurologi pediatri, neurochirurgi, neuropsihologi.
Examinări recomandate
Cum se tratează?
Pacienților cu epilepsie li se oferă, de obicei, terapie farmacologică antiepileptică. Scopul acestor medicamente este de a reduce riscul de recurență a crizelor, îmbunătățind în același timp calitatea vieții. În multe cazuri, este posibil să se obțină un control complet al crizelor pe termen lung. De asemenea, în cele mai multe cazuri este posibilă identificarea unei terapii medicamentoase cu puține sau deloc efecte secundare.