Insuficienţă renală acută (IRA)
Ce este?
Insuficiența renală acută se caracterizează printr-o deteriorare rapidă a funcției renale, iar tabloul său clinic variază foarte mult în funcție de cauză și de gravitate. Riscul de apariție a insuficienței renale acute este deosebit de ridicat la pacienții vârstnici, deoarece aceștia au o funcție renală redusă, dominată în mare parte de utilizarea simultană a mai multor medicamente și prezintă boli concomitente predispozante. La pacienții spitalizați, incidența insuficienței renale acute este în continuă creștere: majoritatea cazurilor au cauze toxice, în principal iatrogene, precum și o incidență ridicată la pacienții supuși unei intervenții chirurgicale. Insuficiența renală acută poate fi clasificată după cum urmează: 1) prerenală: rinichiul este victima unei alterări hemodinamice generale (50-80% din cazurile de IRA), care rezultă dintr-o reducere a volumului circulant, cu consecința unei perfuzii renale reduse, ca în cazul deshidratării, insuficienței cardiace, sepsisului etc. 2) Renală: afectarea primară a parenchimului renal: cauzele sunt numeroase și pot varia în funcție de vârsta pacientului. La pacienții spitalizați, principala cauză a IRA este necroza tubulară acută, în timp ce la copii este vorba de glomerulonefrita acută și de sindromul uremic-hemolitic. 3) Post-renală: forma sa este mai frecventă la bărbații vârstnici și se datorează obstrucției tractului urinar, care implică o distensie treptată a ureterului și a pelvisului renal și reduce presiunea de filtrare glomerulară.
Care sunt simptomele?
Insuficiența renală acută poate fi o urgență clinică, deoarece poate fi însoțită de edem pulmonar sau edem periferic datorită supraîncărcării cu volum de lichid extracelular și tulburări electrolitice, cum ar fi hiperkaliemia, modificări ale nivelului de sodiu din sânge și ale stării acido-bazice datorită pierderii funcției de reglare renală.
· edem
· edem pulmonar
· modificări ale analizelor de sânge
Cum se diagnostichează?
În scopul diagnosticării, este important să se identifice bolile cronice concomitente, infecțiile recente, administrarea oricăror medicamente nefrotoxice (acordând o atenție deosebită medicamentelor eliberate fără prescripție medicală, cum ar fi AINS, preparate pe bază de plante), expunerea la substanțe toxice la locul de muncă etc. Toate acestea pot fi factori de risc pentru apariția insuficienței renale acute parenchimatoase. Diagnosticul se pune pe baza semnelor de reducere a funcției renale, care poate fi evaluată prin creșterea nivelului de creatinină și de azot din sânge comparativ cu valorile inițiale. În plus, pot exista modificări ale concentrațiilor de electroliți plasmatici (sodiu, potasiu și bicarbonat). Un alt criteriu clinic important este o scădere a diurezei, care trebuie să fie mai mică de 0,5 ml/kg/h timp de 6-12 ore pentru a fi semnificativă din punct de vedere al diagnosticului. Anuria (diureză mai mică de 100 ml în 24 de ore) sugerează obstrucția completă a tractului urinar, dar poate complica și formele severe de IRA renală sau prerenală. Sumarul de urină este de o importanță fundamentală în diagnosticul IRA, facilitând diagnosticul diferențial între formele funcționale și cele organice: urina tulbure sau piuria pot indica pielonefrita. În ceea ce privește diagnosticul instrumental, ecografia urinară este un examen indispensabil în abordarea primară a pacienților cu insuficiență renală acută.
Examinări recomandate
Cum se tratează?
Pacienții care sunt expuși la factori de risc pentru IRA trebuie să ia măsuri preventive: în esență, trebuie să evite expunerea la agenți potențial nefrotoxici sau utilizarea de medicamente potențial nefrotoxice. Tratamentul are ca scop abordarea cauzei care stă la baza insuficienței renale, astfel încât ar trebui restabilită o perfuzie renală adecvată pentru a asigura menținerea diurezei și a unei bune funcții renale.