Sincromul Lynch
Ce este?
Sindromul Lynch, cunoscut anterior sub numele de „cancerul colorectal ereditar fără polipoză” (HNPCC), este un sindrom ereditar autozomal dominant cu penetranță medie spre mare. Acesta poate provoca o varietate de cancere, cel mai frecvent de colorectal, uter, stomac și intestin subțire. De asemenea, poate predispune la cancerul de pancreas, al tractului urinar (rinichi, uretere, vezică urinară), al tractului biliar, al sânului, al ovarelor, al prostatei și al creierului. Astfel de neoplazii au adesea un debut juvenil. Afectează una din 270 de persoane, ceea ce îl face principala cauză a cancerelor colorectale ereditare. Este responsabil pentru 3-5% din toate cancerele colorectale. Sindromul Lynch este cauzat de o variantă patogenă germinală (mutație) a uneia dintre aceste gene: MLH1, MSH1, MSH2, MSH6, PMS2 sau EPCAM. Aceste gene sunt denumite colectiv gene de „reparare a nepotrivirii” (MMR), adică sunt dedicate „reparării nepotrivirii”. Atunci când ADN-ul suferă mutații, acesta acumulează mutații care duc la apariția cancerului.
Care sunt simptomele?
Sindromul Lynch predispune la dezvoltarea diferitelor tipuri de cancer. Riscul variază în funcție de genă, vârstă și organ.
Referindu-ne la MLH1, de exemplu, riscul de a dezvolta următoarele tipuri de cancer este următorul:
- Colon-rect: riscul crește de la 10% la vârsta de 35 de ani la 40% la vârsta de 50 de ani, 50% la vârsta de 55 de ani și 70% la vârsta de 70 de ani.
- Uter: de la 2% la vârsta de 40 de ani la 48% la vârsta de 75 de ani.
- Ovar: 11%
- Prostată: 14%
- Tract urinar: 4-5%
- Stomac: 10-20%
Cum se diagnostichează?
Testarea genetică este principalul test de diagnosticare și se realizează prin prelevarea unei probe de sânge. ADN-ul este extras din sânge și secvențiat pentru a identifica prezența oricăror mutații în genele asociate cu sindromul Lynch.
Secvențierea este o metodă de biologie moleculară pentru a identifica prezența unei variante patogene folosind două tehnici numite Secvențierea de generație următoare (NGS) și amplificarea sondei dependentă de ligatura multiplexă (MLPA).
În cazul suspiciunii de sindrom Lynch, analiza se concentrează pe 5 gene majore, numite MLH1, MSH2, MSH6, PMS2 și EPCAM. Dacă una (sau mai multe) dintre aceste gene este mutantă, se pune diagnosticul de sindrom Lynch.
Sindromul Lynch este o boală nediagnosticată. Se estimează că până la 90% dintre pacienții cu sindrom Lynch nu primesc diagnosticul.
Examinări recomandate
Cum se tratează?
Primul pas spre tratament este diagnosticarea la timp. Indicația de a efectua un test genetic se bazează pe istoricul oncologic al pacientului și/sau al membrilor familiei. În acest sens, se utilizează criterii clinice, criterii histologice și/sau algoritmi.
- Criterii clinice: Criteriile Amsterdam, Bethesta și Kastrinos.
- Criterii histologice: imunohistochimie pentru proteinele de reparare a nepotrivirii, instabilitatea microsateliților, Algoritmi BRAF
- : PREMM5
La persoanele cu sindrom Lynch, strategiile preventive vizează identificarea precoce a leziunilor preneoplazice. Tratamentul prompt al acestora din urmă va preveni dezvoltarea neoplaziei avansate. Prevenția constă, așadar, în monitorizarea regulată a districtelor organismului cu risc de a dezvolta neoplasmul, în special a tractului gastrointestinal și a tractului uterin. Supravegherea altor zone este evaluată de la caz la caz, în funcție de tabloul clinic și/sau de familiaritatea pentru neoplazie în zona respectivă. În era medicinei de precizie, sindromul Lynch necesită o evaluare atentă, personalizată, aproape sartorială. Complexitatea biologiei bolii este integrată cu istoricul personal și familial pentru determinarea celor mai adecvate metode și a momentului pentru supravegherea oncologică a fiecărui individ.