Stenoză biliară inflamatorie
Ce este?
Prin „stenoză” înțelegem „închiderea/obstrucția” căii biliare, iar aceasta poate proveni din alterări în interiorul lumenului biliar (calculi sau endoproteze plasate anterior și obstrucționate, sau mai rar cheaguri, infecții sau alți corpuri străine migrate, cum ar fi bobine embolizante), din canalul însuși (ca în cazul stenozelor neoplazice sau inflamatorii) sau din compresia extrinsecă (în afara acestuia). O altă distincție fundamentală se face între stenozele de origine benignă sau malignă: stenozele inflamatorii sau benigne sunt definite ca atare odată ce etiologia malignă a fost exclusă prin tehnici invazive sau neinvazive.
Cauzele benigne de compresie biliară extrinsecă includ sindromul Mirizzi (în care calculii biliari comprimă și obliterează tractul biliar), pancreatita cronică (în care inflamația pancreasului închide tractul biliar la trecerea prin glanda pancreatică), chisturile (hepatice, pancreatice sau coledocale) și anomaliile vasculare (colangiopatia portală).
Stenozele biliare inflamatorii care își au originea în peretele ductului includ în principal boli autoimune (inclusiv colangita biliară primară și boala IgG4), traumatice (din coledocolitiaza inveterată) și iatrogene (rezultate ale colecistectomiei sau transplantului hepatic).
Care sunt simptomele?
Spectrul clinic al stenozei inflamatorii a tractului biliar este foarte variabil și strâns legat de patologia de bază. Printre cele mai frecvente prezentări clinice se numără icterul (colorație gălbuie a pielii și a mucoaselor datorită acumulării de bilirubină în țesuturi), care poate fi sau nu asociat cu dureri abdominale, febră sau prurit. Simptome precum astenia, starea generală de rău și pierderea în greutate pot sugera o etiologie malignă, în timp ce istoricul medical al pacientului joacă un rol crucial în algoritmul de diagnosticare, oferind indicii privind etiologia de bază.
- Icter
- Durere abdominală
- Febră
- Mâncărime
- Astenie
- Stare generală de rău
Cum se diagnostichează?
Abordarea inițială a pacientului cu stenoză biliară include metode imagistice neinvazive și teste de chimie sanguină. Examenul imagistic de prim nivel este ecografia transabdominală. Examinările radiologice neinvazive de al doilea nivel includ CT și rezonanța colangio-magnetică (CMR), dar și eco-endoscopia, în special în funcție de centrul la care se face referire și, prin urmare, de expertiza locului.
În ultimii ani, s-a înregistrat o creștere treptată a metodelor endoscopice atât în diagnosticul, cât și în terapia acestor boli.
În prezent, colangiopancreatografia retrogradă endoscopică (ERCP) este utilizată aproape exclusiv în scop terapeutic, dar în stenozele biliare inflamatorii și neinflamatorii poate fi utilizată și în scop diagnostic, dar întotdeauna după celelalte metode (CT, IRM și EUS), datorită dezvoltării unor metode suplimentare inovatoare, cum ar fi citologia cu periaj și colangiografia cu biopsii. Aceste investigații garantează nu numai o mai mare acuratețe a diagnosticului, ci și posibilitatea unei vizualizări directe a tractului biliar, o mai mare acuratețe în prelevarea de țesuturi și o incidență scăzută a evenimentelor adverse intra și post-procedurale.
Cum se tratează?
Tratamentul stricturilor biliare inflamatorii se bazează pe rezolvarea patologiei de bază. Având în vedere multiplicitatea cauzelor potențiale, opțiunile de tratament sunt extrem de variabile. Abordarea conservatoare este rezervată cazurilor în care stenoza biliară nu influențează modificări ale tabloului clinic și/sau biochimic al pacientului. Terapia medicală este utilizată cel mai frecvent în bolile autoimune, cum ar fi SPC și bolile legate de IgG4, sau în bolile infecțioase.
Abordarea endoscopică variază în funcție de afecțiunea de bază, de la îndepărtarea calculilor biliari prin ERCP, zdrobirea lor în timpul colangioscopiei, până la plasarea de proteze din plastic sau metal pentru a asigura un drenaj biliar adecvat.
Intervenția chirurgicală este rezervată pentru cazurile în care tratamentele enumerate mai sus nu reușesc să asigure o rezolvare suficientă sau o paliație a obstrucției biliare. Include intervenții mai mult sau mai puțin complexe, de la șunturi bilio-digestive până la transplantul hepatic.