PSA

PSA este o glicoproteină ce răspunde de hidroliza coagulării lichidului spermatic[1]. Mai mult decât orice alt marker, PSA a schimbat diagnosticarea cancerului de prostată și a permis identificarea prezenței tumorii în fază mult mai timpurie.

În prezent, creșterea PSA este cea mai frecventă indicație pentru efectuarea unei rezonanțe magnetice nucleare multi-parametrice a prostatei (mpRMN). mpRMN este un test ce poate indica nevoia biopsiilor de prostată în cazul descoperirilor sub semnul întrebării sau al celor ce indică prezența cancerului.

Pe lângă PSA, au fost propuși alți parametri pentru identificarea pacienților care sunt expuși cel mai mult riscului de cancer în acest interval și cel mai de încredere pare a fi raportul dintre PSA liber și PSA total[2]. Părerile diferă referitor la utilizarea densității PSA (raportul dintre PSA seric și volumul prostatei) sau viteza PSA (schimbarea PSA în timp, de obicei pe o perioadă de 18 luni) [3]. În plus, raportul PSA liber/total pare a fi cel mai de încredere parametru ce poate fi utilizat în prezența unui PSA între 4 și 10 ng/ml [4]. Raportul liber/total pare a fi deosebit de precis în special în cazul pacienților cu prostate nevoluminoase (< 50 g) și care nu au înregistrat niciun episod de prostatită acută în trecut. În general, un raport mai mare de 25% indică o probabilitate relativ redusă de cancer de prostată (< 10%); dacă raportul este < 10%, probabilitatea diagnosticării unui cancer este ridicată (> 80%); în cazul unui raport PSA liber/total între 10% și 25%, riscul este, evident, intermediar[5].

Analiza de sânge PSA este considerată un pas fundamental în diagnosticul timpuriu al cancerului de prostată. Cu toate acestea, se știe că PSA este un marker specific organului, nu specific cancerului, în special în cazul valorilor sub 10 ng/ml. În ultimul deceniu, câteva studii au îmbunătățit în mod semnificativ caracterul specific al PSA, demonstrând nu doar că în ser există diferite forme ale acestui antigen (alfa1-antichimotripsină liberă și conjugată), ci și - cel mai important - că fracțiunea liberă (fPSA) este în sine alcătuită din izoforme PSA diferite. Principalele caracteristici ale acestor izoforme diferite de PSA ([-5/-7]proPSA, [-4]proPSA și [-2]proPSA)[6]. Indicele de sănătate a prostatei PHI este rezultatul derivat din combinația dozajului total de PSA, dozajului de PSA liber și dozajului izoformei [-2]proPSA, conform formulei: PHI = ([-2]proPSA/fPSA) x √ PSA total.

S-a descoperit că, la pacienții cu cancer de prostată, procentul de proPSA (raportul dintre totalul tuturor izoformelor proPSA și PSA liber, %pPSA) este mai ridicat. Studiile bazate pe observație și potențial arată că o concentrație de [-2]proPSA este semnificativ mai mare în sângele pacienților cu cancer de prostată și că atât procentele de [-2]proPSA ([-2]proPSA/fPSA) și indicele phi sunt statistic mai ridicate[7-9].

Cu PSA total între 2-10 ng/mL (interval suspect și la care sunt estimate aproximativ 60-70% dintre biopsiile negative), pentru pacienții cu examen rectal fără suspiciuni și cu vârsta peste 50 de ani, % [-2]proPSA și indicele PHI sunt mult mai precise decât PSA și PSA liber în identificarea cancerului de prostată.

[-2]proPSA, % de [-2]proPSA, și PHI par a corela cu tumorile ce înregistrează evoluție clinică și cu agresivitatea cancerului. De fapt, s-a demonstrat că pacienții ce au dezvoltat forme de cancer semnificative din punct de vedere clinic și/sau agresive prezintă valori ridicate ale [-2]proPSA, % de [-2]proPSA și PHI. Acest marker nu este decontat în prezent de Serviciul Național de Sănătate și trebuie însoțit de o cerere specializată la urologie.