Disfuncții sexuale: ce sunt și cum pot fi prevenite

„Varicocelul este una dintre cele mai frecvente patologii ce afectează bărbații tineri. Se estimează că incidența acestuia este de peste 15%. Varicocelul este o dilatare a venelor din jurul testiculului, și a celor ce drenează sângele din acesta. Apare mai frecvent pe partea stângă, din motive anatomice, dar poate fi prezent și pe partea dreaptă sau poate fi bilateral.

Această afecțiune poate afecta spermatogeneza, procesul de maturizare a celulelor germinare masculine, ducând la dificultăți de procreere. Odată, această problemă a fost evidențiată în timpul unei vizite din cadrul proiectului. Acum că nu se mai efectuează controlul prin screening, este ceva uzual să avem pacienți care prezintă infertilitate provocată de un varicocel nediagnosticat”.

Simptomele varicocelului

„Deseori, simptomele sunt absente sau, atunci când sunt prezente, se manifestă prin disconfort la nivelul testiculului în zona inghinală sau la interiorul coapsei. Diagnosticul este pus în urma unei examinări medicale și a unei ecografii doppler a scrotului, pentru confirmarea diagnosticului.

Examinarea lichidului seminal permite evidențierea modificărilor caracteristice și sugerarea unui tratament ce poate fi efectuat pe cale chirurgicală, prin accesarea zonei inghinale de pe partea stângă, sau prin abordare laparoscopică atunci când ne aflăm în fața unei forme bilaterale”, explică Dr. Zani.

Infertilitatea este definită ca incapacitatea unui cuplu de a concepe după minim 12 luni de acte sexuale neprotejate regulate. Organizația Mondială a Sănătății estimează că aproximativ 15% dintre cuplurile aflate la vârstă fertilă din țările occidentale sunt afectate și aproximativ 30% dintre cupluri recunosc cauza ca fiind infertilitatea masculină.

„Atât componente lichidă cât și cea celulară a lichidului seminal sunt supuse numeroșilor factori externi ce pot compromite funcționarea acestuia. Una dintre cele mai frecvente cauze ale infertilității masculine este varicocelul, despre care am vorbit deja, dar și alte boli pot afecta fertilitatea normală, precum:

• diabetul;
• hemoglobinopatiile (tulburări genetice ale sintezei de hemoglobină);
• prostatită recidivantă cronică;
• utilizarea anumitor medicamente, precum chimioterapia.

Și stilul de viață este foarte important: fumatul, consumul de alcool, dieta, sedentarismul și obezitatea pot afecta spermatogeneza. Se pare că și mediul joacă un rol important: poluanții atmosferici și de mediu și metalele grele pot avea un impact major”, subliniază Dr. Zani.

Diagnosticarea infertilității

În cazul bărbaților, pe lângă o evaluare specializată, sunt necesare și următoarele:

• ecografie scrot;
• examinare spermă;
• echilibru hormonal.

Evaluarea specializată într-un centru ce oferă tehnici de fertilizare asistată, cu colaborarea strânsă dintre androlog și ginecolog, le poate oferi cuplurilor cea mai bună abordare terapeutică a diagnosticului, fără a se pierde în mod inutil timpul.

Disfuncția erectilă este definită ca incapacitatea constantă de a obține și/sau menține o erecție cu rigiditatea adecvată pentru asigurarea unui act sexual satisfăcător.

“Erecția este un fenomen neurovascular complex sub control hormonal, așadar factorii de risc sunt comuni cu boala cardiovasculară. Mai mult chiar, disfuncția erectilă reprezintă un factor de risc pentru boala cardiovasculară”.

Factorii de risc și diagnosticul

 „Cei cunoscuți sunt: obezitatea, fumatul, sedentarismul, hipercolesterolemia și sindromul metabolic. Cauzele pot fi vasculare, neurogenice, hormonale, farmacologice, psihogenice. Diagnosticul este acordat în urma unei anamneze precise, a unei examinări obiective și a efectuării investigațiilor de funcționare hormonală. Alte teste mai invazive au indicații selective”, menționează Dr. Zani.

Tratamente pentru disfuncție erectilă

Tratamentul implică, în principal, eliminarea factorilor de risc prin schimbarea ulterioară a stilului de viață, corectarea oricăror dezechilibre hormonale, întreruperea/modificarea terapiei medicamentoase. Cea din urmă, prin inhibitorii fosfodiesterazei 5, reprezintă prima abordare împreună cu utilizarea undelor de șoc focale de joasă intensitate, ce au proprietatea de a regenera țesutul vascular, ceea ce duce la creșterea irigării cu sânge a țesutului erectil.

Rezultatul final constă în obținerea unei erecții satisfăcătoare chiar și fără administrarea medicamentelor. Tratamentul poate fi efectuat în ambulator, nu provoacă durere, nu are efecte adverse și eficiența tratamentului durează în timp. Alt tratament eficient constă în utilizarea terapiei medicamentoase intracavernoase. În ultimul rând, în cazul în care toate celelalte tratamente nu au avut efect, există posibilitatea implantării unei proteze peniene.

„Induratio penis plastica este o afecțiune a țesutului conjunctiv al penisului, caracterizată printr-o fibroză localizată în teaca ce acoperă corpora cavernosa a penisului. Fibroza poate evolua în placă tare, calcifiată, ce duce la curbarea penisului aflat în erecție.

Există multe ipoteze referitoare la cauza acestei patologii, dar niciuna nu a fost confirmată. Diagnosticarea este simplă și este declarată de pacientul ce poate prezenta dificultăți frecvente, durere sau imposibilitatea actului sexual”, explică Dr. Zani.

Cum se vindecă

Obiectivul tratamentului este diminuarea simptomelor și stoparea evoluției bolii. Unele suplimente, luate sistematic, pot fi utile în etapele inițiale, când boala nu împiedică actul sexual normal și sunt create pentru a evita evoluția bolii.

Când boala se află la apogeu, se pot injecta local medicamente pentru a diminua simptomele dureroase. De asemenea, în acest caz, undele de șoc joacă un rol important provocând o ruptură a plăcii, ceea ce duce la ameliorarea simptomelor.

Chirurgia este rezervată celor mai grave cazuri, unde curbura compromite activitatea sexuală sau unde tehnicile conservatoare nu au avut succes.

Există și o curbură peniană congenitală, prezentă de la naștere și caracterizată de asimetria lungimii corpora cavernosa. Problema apare după pubertate și poate provoca durere sau dificultăți în relație. Și în acest caz chirurgia este decisivă.

„Ejacularea precoce constă în survenirea ejaculării, constant sau periodic, după sau înainte de stimularea sexuală minimă sau înainte, în timpul sau la scurt timp după penetrare și, în orice caz, înainte ca subiectul să dorească acest lucru. Nu există niciun criteriu exact, nici simptome precise, de definit atunci când ne referim la ejacularea precoce, pentru că nu există o durată de timp a priori în care un bărbat ar trebui să „țină”.

Ejacularea precoce poate fi un simptom secundar al cauzelor organice precum anomalii anatomice ale frenului, stări inflamatorii, uretrită, veziculită, prostatită, scleroză multiplă, tumori medulare, stresa sau hipertiroidism dar, în majoritatea cazurilor, nu există o cauză precisă în afara cei psihogene”, concluzionează Dr. Danilo Zani.

Tratamentul ejaculării precoce

 „Terapia comportamentală este axată pe și implică o serie de exerciții care se efectuează împreună cu partenerul pentru a atinge un nivel ridicat de control.

Există și un tratament bazat pe medicamente antidepresive serotonergice care se pot administra. Utilizarea locală a anestezicelor locale poate îmbunătăți această afecțiune. În general, aceste terapii trebuie integrate și poate fi utilă asocierea unei terapii comportamentale cu scăderea treptată și întreruperea medicației de îndată ce subiectul obține un autocontrol mai bun”.

Majoritatea indicilor statistici de sănătate arată că, în general, bărbații trăiesc mai puțin decât femeile și se îmbolnăvesc mai frecvent. Dr. Danilo Zani explică:

„Probabil există multe motive, inclusiv, cu certitudine, acțiunea protectoare a estrogenului, precum și diferențe genetice. Cu toate acestea, principalul motiv pare să fie acela că bărbații, în general, au mai puțină grijă de ei înșiși. În ultimii ani bărbații au fost mai conștienți de propriile probleme de sănătate și, în special de cele andrologice. Fenomenul a survenit atât în urma campaniilor de conștientizare întreprinse de diferite societăți de andrologie și urologie, cât și în urma progreselor numeroase efectuate în acest domeniu, atât din punct de vedere patofiziologic cât și terapeutic”.