Intervenția chirurgicală de corectare anterioară a scoliozei (ASC)
Ce este?
Intervenția chirurgicală de corectare anterioară a scoliozei cu conservarea mișcării (ASC) este o procedură chirurgicală care corectează scolioza fără a bloca mișcarea părții operate a coloanei vertebrale (diferită de tratamentul clasic al scoliozei cu tije metalice și fuziune spinală).
Când este indicată această procedură?
Corectarea anterioară a scoliozei cu conservarea mișcării (ASC) este o tehnică inovatoare și eficientă care permite combinarea beneficiilor obținute în urma intervenției de fixare a corpurilor vertebrale (VBT) la pacienții cu scolioză mai mare de 65° și/sau la pacienții cu creșterea coloanei vertebrale aproape de final sau finalizată. Tehnica a fost utilizată eficient la pacienții cu unele tipare de curbură cu deformație de până la 90° (unghiul Cobb). Scolioza idiopatică la adolescenți este principala indicație pentru procedura de fixare a corpurilor vertebrale, dar procedura ar putea fi luată în considerare și în alte tipuri de scolioză în anumite cazuri. Pacienții care au curburi foarte grave pot avea nevoie de o procedură în două etape (prima intervenție chirurgicală pentru corecție parțială și a doua intervenție câteva luni mai târziu pentru a spori corecția finală). Avantajul cel mai important al ASC este că nu blochează mișcarea zonelor coloanei vertebrale care sunt incluse în corecție.
Cum se execută?
Pentru a ajunge la coloana vertebrală, se efectuează o incizie de 15-10 cm pe partea laterală a trunchiului (în cazul curburilor unice). În cazul curburilor duble, procedura se repetă și pe partea opusă. Chirurgul introduce implanturi (șuruburi din titan) în corpurile vertebrale, care vor servi drept ancore pentru corectarea deformației din partea sa convexă. Un cablu flexibil realizat dintr-un polimer sintetic conectează șuruburile, este întins pentru a corecta deformația și este fixat la fiecare șurub după corecția segmentală. Odată cu această intervenție, chirurgul poate recomanda utilizarea unui rând dublu de șuruburi vertebrale, astfel încât să se poată implanta un cablu dublu (care permite o corecție mai mare și o construcție mai puternică).
Recuperare
După intervenția chirurgicală, pacientul este ținut sub observație la terapie intensivă între 12 și 24 de ore. Se aplică un drenaj toracic timp de 24-48 de ore pentru a menține expansiunea pulmonară. Majoritatea pacienților nu necesită transfuzii de sânge pentru această procedură. Pacientul va fi trimis la unitatea de terapie intensivă la sfârșitul intervenției chirurgicale. În a doua zi după operație, majoritatea pacienților se vor da jos din pat și vor începe să meargă cu ajutorul unui terapeut. La externare, pacienții sunt capabili să meargă și să urce scările. În majoritatea cazurilor, nu este necesar corsetul postoperatoriu. Pacientul va evita aplecările și răsucirea forțată în perioada postoperatorie inițială. Pacientul se poate implica în activități sportive numai la două luni după operație.
Complicații pe termen scurt
Colapsul pulmonar (pneumotorax sau hemotorax), hematomul, infecția pulmonară sunt complicații relativ mai puțin frecvente. Complicațiile neurologice, fracturile osoase, infecția plăgii sau a coloanei vertebrale sunt complicații foarte puțin frecvente.
Complicații pe termen lung
Supracorecția, extinderea scoliozei dincolo de vertebrele incluse în procedură, slăbirea cablului de legătură al corpului vertebral, ruperea cablului, progresul deformației sunt complicații mai puțin frecvente, dar posibile pe termen lung.