Simptomele problemelor tiroidiene: la ce să fii atent

În ceea ce privește simptomele tulburărilor tiroidiene, medicul precizează: „Este o chestiune complexă, deoarece tocmai pentru că glanda tiroidă reglează diverse aspecte ale organismului, de la somn la respirație, de la metabolism la activitatea cardiovasculară, alterările (exces sau deficit) în producția de hormoni tiroidieni au manifestări clinice (simptome) foarte largi și diverse”.

Simptomatologia variază, de asemenea, în funcție de problema întâlnită, care poate fi funcțională (adică datorată alterării funcției tiroidiene) sau structurală (modificări ale structurii glandei).

Problemele funcționale includ:

• hipotiroidism: se caracterizează printr-o producție insuficientă de hormoni tiroidieni, ceea ce duce la o încetinire a proceselor metabolice ale organismului și chiar la efecte grave asupra sănătății, în special la fetuși/noi-născuți;
• hipertiroidism: derivat dintr-un exces de hormoni tiroidieni în circulație, ceea ce duce la o hiperfuncționalitate generală și la accelerarea necorespunzătoare a proceselor metabolice ale organismului.

Problemele structurale, pe de altă parte, includ:

• noduli: formațiuni solide care se dezvoltă în interiorul glandei tiroide;
• gușă (sau struma): mărirea în volum a glandei tiroide sau creșterea volumului acesteia, care se poate datora și prezenței unuia sau mai multor noduli tiroidieni.

Simptomele de hipotiroidism

În cele mai multe cazuri, hipotiroidismul este dobândit, adică se manifestă la vârsta adultă din diverse cauze (deficiență de iod; administrarea de medicamente precum litiul și amiodarona; terapia cu iod radioactiv; extirparea tiroidei), dar există și o formă congenitală, adică prezentă de la naștere.

Într-un stadiu incipient, hipotiroidismul dobândit poate fi asimptomatic. Ulterior, pot apărea manifestări clinice, care variază în funcție de vârsta de debut, severitatea și durata afecțiunii, cum ar fi:

• oboseală și somnolență;
• creștere în greutate;
• intoleranță la frig;
• constipație;
• voce răgușită;
• pierderi de memorie și dificultăți de concentrare;
• slăbiciune musculară și crampe;
• hipercolesterolemie;
• ciclu menstrual neregulat;
• păr fragil și subțire;
• depresie;
• osteoporoză;
• anemie (complicații pe termen lung).

Simptomele hipertiroidismului

 Hipertiroidismul apare în special la persoanele tinere, cu vârste cuprinse între 20 și 40 de ani (poate rezulta din cauze cum ar fi boala Basedow-Graves: o formă de tiroidită autoimună; noduli tiroidieni; medicamente cum ar fi interferonul și amiodarona; tiroidită etc.), caracterizat prin eliberarea în sânge a unor cantități excesive de hormoni depozitați în glanda tiroidă. Simptomele asociate cu această afecțiune includ:

• pierderea bruscă în greutate
• creșterea apetitului;
• tahicardie;
• palpitații; anxietate; nervozitate;
• febră;
• neliniște și iritabilitate;
• tremurături;
• transpirație intensă;
• ciclu menstrual neregulat;
• intoleranță la căldură;
• oboseală și slăbiciune musculară;
• tulburări de somn;
• oftalmopatie Graves (proeminența anormală a ochilor, manifestată prin boala Basedow-Graves).

Simptomele nodulilor tiroidieni

 Nodulii tiroidieni sunt de foarte multe ori asimptomatici și sunt depistați din pură întâmplare, fiind vorba de noduli incidentalomi, adică noduli identificați accidental în timpul altor examinări, cum ar fi un ecocolordoppler al vaselor supraaortice sau un RMN al coloanei vertebrale, iar în majoritatea cazurilor aceștia sunt benigni.

Cu toate acestea, dacă apar simptome legate de prezența unuia sau mai multor noduli, acestea pot fi:

• dificultăți de înghițire și/sau de respirație;
• senzație de constricție la nivelul gâtului.

Nodulii pot duce, de asemenea, la o producție excesivă de hormoni tiroidieni, ducând astfel la hipertiroidism.

Simptomele de gușă tiroidiană

 Gușa tiroidiană se poate datora foarte des unei insuficiențe de iod. Manifestarea sa cea mai frecventă este o umflătură la baza gâtului, vizibilă din exterior, dar asimptomatică sau însoțită de simptome generale de compresie asupra traheei și esofagului, cum ar fi:

• dificultăți de respirație și/sau de înghițire
• senzație de constricție în gât;
• tuse sau răgușeală.

Simptomele tiroiditei Hashimoto

 Tiroidita autoimună este cea mai frecventă boală a acestei glande și este principala cauză a hipotiroidismului. Aceste boli se datorează producerii anormale de către organism a unor anticorpi îndreptați împotriva glandei tiroide însăși, provocând o inflamație a glandei, ceea ce poate duce la hipo- sau hipertiroidism.

Cea mai frecventă dintre aceste tiroidite este tiroidita Hashimoto, care este legată de o predispoziție familială și poate apărea la orice vârstă. Această patologie poate rămâne tăcută chiar și ani de zile, cu distrugerea progresivă a glandei, în timp ce, uneori, procesul este atât de brusc încât determină eliberarea unei cantități excesive de hormoni tiroidieni în sânge (tirotoxicoză), care se poate manifesta cu simptome similare hipertiroidismului.

Evaluarea tiroidiană este urmată ca screening la naștere. Ar trebui apoi să fie efectuată:

• în așteptarea sarcinii și pe parcursul celor 9 luni;
• la persoanele cu antecedente familiale de boli tiroidiene;
• persoanelor care suferă de vitiligo, diabet de tip 1 și boli autoimune în general.

O evaluare funcțională poate fi efectuată în prezența unor simptome caracteristice, în urma unei evaluări clinice de către specialistul endocrinolog.

Majoritatea tumorilor tiroidiene au o evoluție controlabilă și nu reprezintă o cauză de deces sau invaliditate. Unele tumori maligne rare, cum ar fi cele ale măduvei osoase, sunt de natură ereditară și au un grad ridicat de malignitate, astfel încât controalele preventive, în timpul tratamentului și ca urmărire, chiar și după vindecare, sunt indispensabile.

Diagnosticul bolii tiroidiene implică, în general, un test de sânge care evaluează nivelurile de hormoni FT3 și FT4 și nivelurile de TSH. La indicațiile specialistului, se pot efectua, de asemenea, o ecografie și un test de sânge pentru anticorpi antitiroidieni (anticorpi antitiroglobulină și anticorpi antitiroperoxidază).

Ultrasonografia permite evaluarea aspectului morfologic al glandei tiroide, confirmând sau nu prezența unor potențiali noduli detectați de medic prin palparea gâtului. Cu toate acestea, nu ar trebui să fie utilizată ca instrument de screening.

În cazul în care endocrinologul suspectează un risc de malignitate, acesta poate solicita o examinare aprofundată cu aspirație cu ac: prelevare de celule cu analiză citologică.

Comparativ cu hipotiroidismul, diagnosticul precoce este și mai important în cazul hipertiroidismului, astfel că în aceste cazuri este esențială o examinare endocrinologică de specialitate pentru a evalua tabloul clinic general și simptomele.

Cele mai multe boli tiroidiene sunt cronice și acest lucru este valabil atât pentru bolile congenitale rare, cât și pentru bolile dobândite mai frecvent, cum ar fi bolile autoimune. Din acest motiv, sunt necesare terapii pe termen lung sau pe tot parcursul vieții, care, în majoritatea cazurilor, permit o bunăstare deplină. Mai jos vom detalia cele mai frecvente probleme individuale întâlnite.

Tratamente pentru hipotiroidism

Abordarea standard pentru tratamentul hipotiroidismului se bazează pe terapia de substituție hormonală, adică pe administrarea orală a hormonului tiroidian deficitar, levotiroxina.

În aceste cazuri, este, de asemenea, important să îi spuneți medicului dumneavoastră dacă luați medicamente, suplimente și obiceiurile alimentare, deoarece unele medicamente, suplimente și alimente pot inhiba absorbția acestui hormon (de exemplu, soia, papaya, ovăz, suplimente de fier, colestiramină, calciu, hidroxid de aluminiu etc.).

Tratamente pentru hipertiroidism

 Terapia hipertiroidismului trebuie să fie personalizată în funcție de:

• cauza declanșatoare;
• caracteristicile pacientului (vârsta, antecedentele medicale, gravitatea simptomelor).

În prezența acestei boli, se recomandă, în primul rând, limitarea consumului de iod, care se găsește în anumite suplimente și alimente (sare iodată, alge marine, crustacee sau alte alimente indicate medical).

În funcție de tabloul clinic, terapia standard este medicația cu medicamente antitiroidiene, dar, dacă acestea nu sunt indicate sau se dovedesc ineficiente, ar putea include și:

• terapie radiometabolică (cu iod radioactiv);
• intervenție chirurgicală (tiroidectomie).

Tratarea nodulilor

 În funcție de modul în care este evaluat nodulul, se vor efectua terapii specifice:

• benigne, nefuncționale și mici: se efectuează observații și monitorizări periodice;
• benigne, mai mari sau hiperfuncționale: se efectuează terapie chirurgicală sau terapie radiometabolică cu iod;
• cu suspiciune de malignitate: se efectuează o evaluare multidisciplinară cu ajutorul chirurgului. În 90% din cazuri, intervenția chirurgicală duce la vindecarea definitivă, uneori, în cazul formelor invazive, poate fi combinată cu terapia radiometabolică.