Alungirea membrelor
Ce este?
Când este indicată această procedură?
Operația de alungire a membrelor este indicată la pacienții cu nanism acondroplazic de vârstă școlară. Nu există alternative de tratament. Pentru a obține rezultate bune, este esențială o conformare totală a pacientului și a familiei, care trebuie să fie informată în mod corespunzător cu privire la riscurile și beneficiile asociate intervenției.
Cum se execută?
Operația de alungire a membrelor constă în întreruperea osului prin osteotomie, care este o fractură efectuată cu utilizarea unui ferăstrău și a osteotomilor, și amplasarea unui dispozitiv, numit fixator extern, care este ancorat în amonte și în aval de osteotomia în sine. Există mai multe tipuri de fixator extern: axial, circular/Ilizarov și hexapodal.
În prima etapă a intervenției de alungire, care implică tibia bilateral, folosim un fixator circular extern, format din inele circulare fixate de așchii metalice în poziții proximale și distale în raport cu osteotomia. Inelele sunt conectate între ele prin tije filetate paralele între ele care permit distanțarea progresivă a celor două secțiuni.
Fixatorul axial are o structură mai simplă, formată dintr-o singură bară metalică, este fixatorul preferat în alungirea femurală. Ambele sisteme de fixare (circulare și axiale) pot fi utilizate pentru alungirea humerală. Fixatoarele hexapodale sunt preferate în cazurile cu defecte de rotație.
În orice caz, sistemul de alungire este simplu și intuitiv, iar pacientul nu are, în general, nicio dificultate în a-l gestiona independent.
Recuperare
În zilele de spitalizare postoperatorie, pacientul este monitorizat prin analize de sânge și parametri de detectare. Se stabilesc tratamentele pentru ameliorarea durerii și cu antibiotice, acestea din urmă până în a treia zi postoperatorie pentru a preveni infecțiile precoce.
Fizioterapia este începută cu tranziții posturale și reeducarea mersului cu ajutorul unui cadru de mers. În a doua și a treia zi postoperatorie, primul medicament se administrează cu tifon steril și dezinfectant. Înainte de externare, pacientul este instruit cum să aplice pansamentele și să folosească sistemul de alungire. De obicei, se acționează 1 mm pe zi.
Pacienții sunt apoi monitorizați prin controale clinice și radiografice periodice pentru a evalua și, dacă este necesar, pentru a corecta progresul alungirii, care se încheie, de obicei, cu îndepărtarea fixatorului după aproximativ 8-12 luni.
Complicații pe termen scurt
Ca în cazul tuturor procedurilor chirurgicale, procedura de alungire este asociată cu unele complicații timpurii. Cele mai frecvent observate sunt:
- Anemia postoperatorie, care este mai frecventă în procedurile de alungire a femurului și este asociată cu pierderi majore de sânge,
- Deficite ale nervilor vasculari periferici,
- Infecții superficiale,
- Tromboză venoasă profundă, în special în operațiile care implică membrele inferioare,
- Hematoame.
Complicații pe termen lung
Pe termen lung, pot apărea complicații din cauza eșecului/consolidării parțiale a calusului osos (pseudoartroză), inclusiv dismetrie recurentă, instabilitate și fracturi spontane, cu posibilitatea de a fi supus unei intervenții chirurgicale suplimentare.