Cancer de rinichi

Diagnosticul cancerului de rinichi se bazează pe un examen urologic, care include evaluarea istoricului clinic și a examenului fizic, precum și studii radiologice. O ecografie abdominală poate ridica suspiciunea de cancer de rinichi și reprezintă primul nivel de diagnostic. Toți pacienții cu suspiciune de cancer de rinichi ar trebui să fie supuși unei tomografii computerizate cu substanță de contrast sau unui IRM abdominal. Aceste examinări confirmă diagnosticul și oferă informații privind dimensiunea bolii, caracteristicile anatomice și prezența semnelor de agresivitate, cum ar fi invazia venelor sau a ganglionilor limfatici (stadializare locală).

În funcție de profilul individual de risc al pacientului, poate fi necesară și o tomografie computerizată toracică și/sau o scanare osoasă pentru a evalua dacă boala s-a răspândit dincolo de rinichi (stadializare sistemică). Ar trebui, de asemenea, efectuate analize complete de sânge pentru a evalua funcția generală a ambilor rinichi. În cazul în care este necesară măsurarea exactă a contribuției fiecărui rinichi în parte, este necesară scintigrafia renală secvențială. Foarte adesea, studiile radiologice nu pot determina cu certitudine dacă boala este benignă sau malignă și este necesară o analiză microscopică a țesutului pentru a determina tipul histologic al tumorii. Această informație poate fi obținută prin prelevarea unei biopsii din leziune sau prin analiza întregii leziuni după ce aceasta a fost îndepărtată chirurgical. Un studiu de medicină nucleară numit SPECT cu sestamibi, care este un instrument promițător pentru a face distincția între formele benigne și maligne, poate fi încă efectuat în cadrul studiilor clinice la San Raffaele.

Printre posibilele tratamente pentru cancerul de rinichi se numără:

·      supravegherea, operația de nefrectomie parțială;

·      îndepărtarea doar a țesutului bolnav;

·      nefrectomie radicală;

·      îndepărtarea întregului rinichi;

·      distrugerea prin ablație și terapie medicamentoasă.

Nu există o terapie universală, dar alegerea tratamentului optim este coordonată de un urolog cu ajutorul altor specialiști, un radiolog, un oncolog și un nefrolog, pe baza caracteristicilor fiecărei boli și ale fiecărui pacient.

Supravegherea activă implică o monitorizare radiologică serioasă pe o perioadă de timp și reprezintă strategia de alegere pentru pacienții a căror boală este relativ neagresivă în comparație cu alte probleme generale de sănătate. În cazul în care există un risc de cancer, supravegherea este întreruptă și pacientul devine candidat pentru un tratament activ.

În cazul în care scopul tratamentului este vindecarea cancerului de rinichi localizat, chirurgia este metoda de alegere. Atunci când este posibil, intervenția chirurgicală include îndepărtarea țesutului tumoral, păstrând în același timp țesutul renal sănătos rămas (nefrectomie parțială). Beneficiile asociate cu păstrarea unei părți din țesutul renal sunt reducerea riscului de insuficiență renală postoperatorie, reducerea riscului de evenimente cardiovasculare postoperatorii și, în unele cazuri, chiar îmbunătățirea ratei de supraviețuire pe termen lung. Nefrectomia parțială nu este întotdeauna fezabilă, iar în cazurile în care o parte din țesutul renal nu poate fi salvat, procedura presupune îndepărtarea întregului rinichi (nefrectomie radicală). Toate aceste proceduri pot fi efectuate prin chirurgie deschisă, chirurgie laparoscopică tradițională sau chirurgie laparoscopică robotică, în funcție de experiența chirurgului.

Nu toți pacienții se pot califica pentru operație. Ablația presupune distrugerea celulelor tumorale cu o sursă de energie externă. Pentru a trata țesutul țintă, este necesar să se ajungă la tumoare cu ace, folosind ca ghid ultrasunetele sau tomografia computerizată. Calitatea studiilor disponibile cu privire la aceste tehnici nu permite concluzii definitive, iar acest tratament este rezervat pacienților cu probleme de sănătate care definesc un risc semnificativ de complicații în caz de intervenție chirurgicală.

În cazul în care există o boală cu metastaze la distanță, tratamentul este stabilit de o echipă multidisciplinară care implică un urolog și un oncolog. În unele cazuri, tratamentul implică îndepărtarea chirurgicală a tumorii primare la rinichi și a leziunilor metastatice tratabile, urmată de terapie medicamentoasă prescrisă de oncolog. În alte cazuri, este posibil ca tratamentul chirurgical să nu fie benefic pentru pacient, atunci pacientul este tratat imediat cu terapie medicamentoasă împotriva cancerului.

Toți pacienții care urmează tratamentul de mai sus trebuie să fie monitorizați de un urolog, un nefrolog și, dacă este necesar, de un oncolog.