Cancer laringian
Ce este?
Cancerul laringian este cel mai frecvent cancer al regiunii capului și gâtului. Laringele este partea sistemului respirator care comunică cu gura și gâtul în partea superioară și cu traheea în partea inferioară.
Participă la mecanismele de respirație, fonație și deglutiție, fiind o structură valvulară foarte valoroasă, situată între căile respiratorii și cele de tranzit alimentar (faringe, esofag). În Italia, apare în 3 cazuri la 100.000 de persoane pe an și este mai frecventă în Europa decât în Statele Unite. Bărbații sunt afectați de 10 ori mai des decât femeile, în special între 50 și 60 de ani.
Znele de apariție cele mai frecvente sunt corzile vocale adevărate și epiglota.
Cauze și factori de risc
Cauzele cunoscute sunt obiceiul de a fuma, consumul de alcool, inflamația cronică rezultată din oboseala vocii și uzura corzilor vocale. De fapt, aproximativ 90% dintre pacienții cu aceste neoplazii fumează și beau.
Care sunt simptomele?
Tumora laringiană inițială se manifestă cel mai adesea ca o modificare a vocii (disfonie), dar, în cazul unei tumori mai extinse, se poate manifesta și prin dificultăți și dureri la înghițire, care se pot extinde până la ureche. Mai rar, tumora se manifestă prin dificultăți de respirație. Dificultatea de respirație poate apărea noaptea, în caz de stres sau, dacă tumora este mare, dificultatea de a respira poate fi prezentă chiar și în repaus.
· disfonie
· dificultate sau durere la înghițire
· dificultăți de respirație
· tuse și răgușeală
· ganglioni limfatici măriți la nivelul gâtului
Cum se diagnostichează?
În acest caz, este necesară o evaluare otolaringologică rapidă de către un specialist, susținută de un examen endoscopic numit laringoscopie, o procedură nedureroasă care permite medicului să examineze laringele și corzile vocale.
Această examinare se realizează cu un laringoscop cu fibră optică, care are lumină proprie și este introdus în faringe prin cavitatea nazală (laringoscop flexibil) sau plasat pe limbă (fibră optică rigidă): acestea permit evaluarea funcției laringelui (mobilitatea corzilor vocale) și eventuala prezență a ulcerațiilor sau a maselor în faringe și laringe.
În plus față de examinările ORL cu fibroscopie, se poate utiliza NBI (imagistica cu bandă îngustă), un sistem inovator de tehnologie optică care utilizează tehnici endoscopice pentru a evidenția vascularizarea mucoaselor, dezvăluind chiar și cele mai superficiale carcinoame pe baza aspectului lor neangiogenic.
Dacă există suspiciuni, se vor efectua studii radiologice concomitente, cum ar fi: tomografie axială computerizată (CT) a gâtului, a toracelui și a abdomenului cu și fără MDC, urmată de tomografie cu emisie de pozitroni (PET) dacă este necesar și, dacă este indicat, imagistică prin rezonanță magnetică (IRM).
Diagnosticul de cancer trebuie confirmat printr-o biopsie a locului de origine sau, dacă acest lucru nu este posibil, printr-o biopsie a ganglionilor limfatici.
Examinări recomandate
Cum se tratează?
Tratamentul în stadiile incipiente ale bolii constă fie în radioterapie singură, fie în intervenție chirurgicală singură, în timp ce în cazul bolii diseminate local, intervenția chirurgicală este prima luată în considerare. Cu toate acestea, în cazul în care este necesară distrugerea întregului laringe, se poate lua în considerare conservarea laringelui prin chimioterapie și radioterapie simultană sau, în cazuri selectate, chimioterapie urmată de radioterapie, pentru a obține o vindecare și pentru a evita îndepărtarea completă a laringelui și traheostomia permanentă ulterioară.
Traheostomia este o procedură chirurgicală prin care se formează o deschidere la baza gâtului, cu excepția laringelui, la care se atașează traheea pentru a asigura respirația și, după un exercițiu adecvat, fonația. Deschiderea este menținută deschisă cu ajutorul unei canule (un tub mic care pătrunde în trahee.
Traheotomia, pe de altă parte, este diferită: ea constă exclusiv în crearea unei deschideri nepermanente în trahee pentru a facilita respirația în anumite momente critice, dar fără a exclude laringele și fără a modifica fonația.
Cu toate acestea, conservarea organului nu este recomandabilă în cazurile în care boala pătrunde în cartilaj, speranța de viață este redusă din cauza altor boli, stare generală proastă, vârstă înaintată, laringe care nu funcționa înainte de tratament, antecedente de pneumonii frecvente în ultimul an și alimentație enterală prin sondă nazogastrică sau gastrostomie percutanată.
În formele avansate ale bolii, obiectivul este evoluția cronică a bolii prin utilizarea chimioterapiei, eventual în combinație cu terapia biologică și, în al doilea rând, pentru pacienții cu o stare generală bună, imunoterapia, așa cum a fost aprobată recent, sau chimioterapia suplimentară.
Aceste tratamente pot fi combinate cu radioterapia pentru zonele simptomatice sau cu risc de sângerare/fracturare, precum și cu tratamentul chirurgical al metastazelor individuale.