Cancer testicular
Ce este?
Cancerul testicular este o boală relativ rară, reprezentând aproximativ 1-1,5% din neoplaziile la bărbați și 5% din neoplaziile urologice în general. Cancerul testicular afectează cel mai adesea bărbații tineri și este cel mai frecvent cancer între 15 și 40 de ani. În societatea occidentală, incidența bolii a crescut în ultimele decenii și este de aproximativ 10 cazuri noi la 100.000 de persoane pe an. Factorii de risc recunoscuți pentru cancerul testicular includ criptorchidismul (testiculul rămâne în cavitatea abdominală sau în canalul inghinal la naștere), cancerul testicular anterior (în 2-3% din cazuri, cancerul testicular poate apărea simultan sau la distanță în ambele testicule), sindromul Klinefelter, hipotrofia testiculară, antecedente familiale de neoplazie testiculară și infertilitatea masculină. Sunt cunoscute diverse forme histologice, cu o preponderență semnificativă (95%) a tumorilor cu celule germinale (care provin din populația de celule reproductive din tubulii seminali) față de tumorile stromale (care provin din restul populației de celule testiculare). Tumorile testiculare cu celule germinale sunt împărțite în seminomatoase și neseminomatoase, aceasta fiind o clasificare histologică de mare importanță terapeutică.
Care sunt simptomele?
În cele mai multe cazuri, tumora apare ca o umflătură dură, nedureroasă în testicul; în 10% din cazuri, este asociată cu dureri în testicul sau cu plângeri deja cauzate de localizarea sa metastatică și doar în 5% din cazuri este asociată cu ginecomastia (dezvoltarea sânului masculin).
- Umflătură dură, nemobilă pe un testicul
- Durere testiculară
- Ginecomastie
Cum se diagnostichează?
Prin urmare, autopalparea periodică a testiculelor, începând din adolescență, este recomandată pentru toți băieții. Examinarea obiectivă de către un urolog și ecografia testiculară vor permite un diagnostic diferențial adecvat cu alte patologii scrotale benigne (epididimită acută sau cronică, hidrocel, chisturi de apendice), ajutând la confirmarea diagnosticului de cancer testicular. Stadializarea cancerului testicular, adică determinarea caracteristicilor acestuia și a gradului de răspândire, se face prin: 1) analize de sânge pentru unii markeri tumorali specifici și sensibili (α-fetoproteina și β-HCG); 2) orchifuniculectomia (extirparea testiculară) efectuată prin metoda inghinală, care permite îndepărtarea tumorii primare și evaluarea histologică; și 3) efectuarea unei tomografii computerizate toracice și abdominale cu substanță de contrast pentru a putea determina dacă sunt prezente localizări secundare la nivel ganglionar sau la nivelul altor organe. Celulele canceroase testiculare se caracterizează printr-o creștere rapidă, iar diseminarea secundară a tumorii poate avea loc prin intermediul tractului limfatic, implicând ganglionii limfatici retroperitoneali (localizați de-a lungul vaselor mari din apropierea peretelui abdominal posterior) sau prin sânge, cu metastaze în frecvență descrescătoare la plămâni, ficat și creier (rar și tardiv la oase).
Examinări recomandate
Cum se tratează?
În ciuda activității lor biologice ridicate (30% dintre tumorile testiculare prezintă boală metastatică la diagnostic), tumorile cu celule germinale demonstrează o sensibilitate ridicată la chimioterapie și un răspuns foarte bun la tratamentul multimodal (chirurgie, chimioterapie, radioterapie). Aceste caracteristici conduc la o rată de vindecare ridicată, de aproximativ 99% în boala testiculară localizată și de 90%, 75-80% și 50% în stadiile avansate, definite ca fiind de prognostic „bun”, „intermediar” și, respectiv, „slab”. Histologia și stadiul tumoral (localizarea în testicul, afectarea ganglionilor limfatici retroperitoneali sau metastazele în alte localizări) determină cursul tratamentului după orchifuniculectomie (radioterapie, chimioterapie sau extirparea ganglionilor limfatici retroperitoneali) și urmărirea. Rata de supraviețuire ridicată și speranța de viață lungă a pacienților au dus la o atenție sporită asupra efectelor timpurii și tardive ale tratamentului cancerului, în special în ceea ce privește conservarea funcției reproductive și a bunăstării generale a omului (tehnici de radioterapie selectivă, doze reduse de chimioterapie, tehnici de limfadenectomie retroperitoneală cu economisire de nervi, crioconservarea lichidului seminal).