Hipertensiune arterială
Ce este?
Hipertensiunea arterială se caracterizează printr-o presiune ridicată a sângelui în vasele arteriale, care este determinată de cantitatea de sânge pompată de inimă și de rezistența arterelor la fluxul sanguin. Tensiunea arterială crește odată cu vârsta și scade în timpul sarcinii. Printre factorii care provoacă hipertensiune arterială se numără stresul, fumatul, greutatea excesivă, contraceptivele orale, lemnul dulce și dieta bogată în sare.
La 5% dintre pacienții cu hipertensiune, creșterea tensiunii arteriale se datorează unor boli specifice ale anumitor organe, cum ar fi glanda tiroidă, glandele suprarenale, rinichii sau inima.
La restul de 95% dintre pacienți, însă, cauza hipertensiunii arteriale nu poate fi găsită în ciuda unor investigații complexe. Aceasta se numește hipertensiune esențială sau primară. Este o afecțiune foarte frecventă, care devine tot mai răspândită pe măsură ce oamenii trăiesc mai mult. În prezent, se estimează că aproximativ 30% din populația adultă are această problemă.
În ultimii ani, au fost identificate multe gene implicate în controlul tensiunii arteriale, ceea ce face ca aceasta să fie o boală de familie.
Astfel, hipertensiunea esențială este o boală multifactorială cauzată de factori genetici și de mediu predispozanți.
Care sunt simptomele?
Hipertensiunea arterială este adesea lipsită de simptome, mai ales dacă creșterea tensiunii arteriale se produce treptat: în acest caz, organismul se obișnuiește treptat cu valori mai mari ale tensiunii arteriale fără a da niciun semnal pacientului. Acesta este motivul pentru care multe persoane cu hipertensiune arterială nu se plâng de simptome, chiar dacă tensiunea arterială este foarte ridicată. Cu toate acestea, în unele cazuri, pacientul poate avea simptome nespecifice, care sunt de obicei subestimate sau ignorate de către pacient, cum ar fi: dureri de cap, amețeli, acufenă (țiuituri în urechi), modificări vizuale (pete luminoase în fața ochilor, vedere încețoșată). Simptomele rare și nespecifice sunt principalele motive pentru care pacienții adesea nu suspectează hipertensiunea arterială. Din aceste motive, tensiunea arterială trebuie verificată în mod regulat, deoarece diagnosticarea timpurie este foarte importantă pentru a preveni daunele aferente. Pe de altă parte, complicațiile hipertensiunii arteriale, care se dezvoltă ani mai târziu și includ insuficiența cardiacă, accidentul vascular cerebral, infarctul miocardic, boala coronariană și insuficiența renală cronică, care reprezintă leziuni vasculare hipertensive, au un impact diferit.
- cefalee
- acufenă
- accident vascular cerebral
- boală cardiacă ischemică
Cum se diagnostichează?
Cea mai simplă și mai eficientă metodă de diagnosticare a hipertensiunii arteriale este măsurarea regulată a tensiunii arteriale. În timpul diagnosticului, este important să se caracterizeze cât mai bine pacientul hipertensiv pentru a personaliza terapia și a obține astfel cele mai bune rezultate posibile în ceea ce privește reducerea complicațiilor. Acest lucru poate fi realizat printr-o examinare de al doilea nivel, care să includă un test de sensibilitate la sodiul din alimentație și monitorizarea tensiunii arteriale timp de 24 de ore. În prezent, este posibilă şi testarea unor grupuri de gene legate de hipertensiune.
Examinări recomandate
Cum se tratează?
Primul pas în tratamentul hipertensiunii arteriale este schimbarea stilului de viață al pacientului, ceea ce presupune o activitate fizică moderată și regulată, controlul greutății, o dietă săracă în sare, abținerea de la fumat țigări și limitarea consumului de alcool. Aceste modificări simple ale stilului de viață pot fi suficiente pentru a controla tensiunea arterială ușor crescută. În caz contrar, trebuie inițiat un tratament medicamentos. Prescripțiile posibile au mecanisme de acțiune diferite, iar alegerea medicației antihipertensive se bazează pe factori precum istoricul medical al pacientului, vârsta, alte comorbidități și toleranța individuală la anumite medicamente. Personalizarea terapiei antihipertensive, care se bazează pe informații genetice și fenotipice de la fiecare pacient în parte, este în prezent în curs de studiu.