Limfomul folicular
Ce este?
Limfomul folicular este o afecțiune malignă împărțită în clase histologice (I, II, IIIa și IIIb) caracterizată prin prezența unor limfocite anormale provenite din celulele centrului folicular al ganglionilor limfatici.
Cauze și factori de risc
Limfomul folicular reprezintă al doilea cel mai frecvent limfom în țările occidentale și 30-35% din toate limfoamele non-Hodgkin (clasa I reprezintă 20-25%, clasa II - 5-10%, iar clasa III - 5%). Poate să apară în deceniile trei și patru, dar vârsta medie este în jur de 60 de ani, cu o predominanță la bărbați.
Cauzele și factorii de risc sunt neclare. Posibilele cauze etiologice pot fi legate de factori de mediu cunoscuți, cum ar fi expunerea la radiații ionizante, agenți chimici sau medicamente.
Acumularea de limfocite în măduva osoasă poate provoca o scădere a nivelului de hemoglobină și trombocite, în timp ce acumularea în ganglionii limfatici, splină și ficat duce la mărirea de volum a acestor organe.
Care sunt simptomele?
Foarte adesea diagnosticul este asociat cu apariția următoarelor manifestări clinice:
- ganglioni limfatici superficiali și profunzi măriți;
- splina (splenomegalie) și ficatul (hepatomegalie) mărite;
- afectarea măduvei osoase;
- localizarea limfocitelor patologice în diferite organe.
În orice moment în timpul bolii, pacienții pot prezenta:
- pierdere inexplicabilă în greutate (>10% în ultimele 6 luni);
- transpirație nocturnă;
- temperatură corporală peste 38°C (timp de 2 săptămâni, dacă nu există infecție);
- infecții recurente.
Ocazional și rar, în timpul examenelor de laborator se poate observa o creștere a numărului de limfocite circulante (faza leucemică a bolii).
Cum se diagnostichează?
Examinări recomandate
Cum se tratează?
Pacienții asimptomatici cu o creștere stabilă în timp a dimensiunii ganglionilor limfatici și fără scădere a hemoglobinei sau a trombocitelor nu pot fi tratați imediat, dar necesită o monitorizare periodică în ambulatoriu, chiar și pe parcursul mai multor ani. Atunci când pacienții dezvoltă simptome (fie la diagnosticare, fie în timpul examinărilor de urmărire) (de exemplu, apariția simptomelor generale, anemie, trombocitopenie, limfadenopatie masivă, mărirea dimensiunii splinei etc.), trebuie început tratamentul, care constă atât în radioterapie, cât și în abordarea farmacologică cu utilizarea chimioterapiei și a imunoterapiei (anticorpi monoclonali). Medicamentele utilizate (individual sau în combinație) depind în principal de vârsta pacienților. În cazul unei boli foarte agresive (clasa IIIb) sau al unei boli recurente, se poate lua în considerare radioimunoterapia până la transplantul de celule stem (autolog sau de la un donator compatibil).