Tumori ovariene cu celule germinale
Ce este?
Tumorile cu celule germinale ale ovarului reprezintă un grup de neoplasme rare care apar din celulele germinale primitive ale gonadei embrionare. Acestea constituie 20-25% din neoplaziile ovariene.
Tumorile cu celule germinale ale ovarului pot fi benigne sau maligne. Tumorile maligne (3-5% din cazuri) includ disgerminomul (cel mai frecvent), tumora sacului vitelin, teratomul imatur, carcinomul embrionar, coriocarcinomul nongestațional și tumorile mixte. Tumorile maligne ale celulelor germinale ale ovarului sunt cancere rare care afectează adolescentele și femeile tinere aflate la vârsta fertilă.
Care sunt simptomele?
Simptomele de debut sunt durerea, tensiunea abdominală și apariția unei mase abdominopelvine. Uneori, simptomatologia este reprezentată de o durere abdominală acută determinată de creșterea rapidă a masei tumorale cu ruptura sau torsiunea consecutivă. Febra, hemoragia la nivelul organelor genitale și manifestările endocrine sunt mai rare. Sometimes the disease can be asymptomatic.
- distensie abdominală
- dureri abdomino-pelvine
- lipsa poftei de mâncare
- lumbago
- polachiurie (urinare frecventă)
- dispareunie (durere în timpul actului sexual)
- constipaţie
- ascită
Cum se diagnostichează?
În prezent, majoritatea pacienților sunt diagnosticați într-un stadiu incipient. Suspiciunea clinică a unei tumori a sferei genitale impune efectuarea unor examene instrumentale: ecografie ginecologică, CT abdominopelvin și dozarea plasmatică a markerilor specifici (alfa proteina fetală, bhcg, ca125 LDH). Diagnosticul definitiv poate fi obținut doar prin examen histologic.
Examinări recomandate
Cum se tratează?
Până la sfârșitul anilor 1970, prognosticul pacientelor cu tumori cu celule germinale ale ovarului era aproape întotdeauna prost. Tratamentul chirurgical era singura opțiune terapeutică. Nu existau tratamente adjuvante utile pentru a reduce numărul de recidive și pentru a îmbunătăți supraviețuirea: tumorile cu celule germinale, de fapt, nu sunt, în majoritatea cazurilor, radiosensibile, iar tratamentele chimioterapeutice utilizate la acea vreme nu erau eficiente. Prognosticul s-a îmbunătățit radical după introducerea chimioterapiei conform schemei PEB (cisplatin, bleomicină și etoposid), cu rate de supraviețuire de peste 90% chiar și în stadii avansate. Sensibilitatea ridicată la chimioterapie a acestor tumori face posibilă o abordare chirurgicală conservatoare care vizează, sub rezerva vârstei tinere de apariție, menținerea fertilității la femeile tinere.
Tratamentul standard este chirurgia conservatoare cu stadializare peritoneală și eventual limfadenectomie.
Pentru pacientele cu boală în stadiul I, tratamentul adjuvant trebuie prescris în funcție de factorii de prognostic. Pentru toate celelalte stadii, este necesară chimioterapia.
Este posibil să se evalueze posibilitatea crioconservării ovocitelor înainte de începerea tratamentului chimioterapic sau după 12 luni de la încheierea tratamentului.