Neoplazii mieloproliferative
Ce este?
Neoplaziile mieloproliferative (MPN), denumite anterior boli mieloproliferative, sunt un grup de boli ale măduvei osoase caracterizate prin proliferarea anormală și neoplazică a celulelor din linia mieloidă, precursorii globulelor albe din sânge care se află în măduva osoasă. Atunci când aceste celule încep să se înmulțească necontrolat, ele invadează măduva osoasă și interferează cu producția de celule sanguine sănătoase; uneori, acest lucru se întâmplă și în ficat și splină. Fiecare neoplazie mieloproliferativă este identificată în funcție de caracteristicile predominante ale măduvei osoase și ale sângelui.
Neoplaziile mieloproliferative se disting prin prezența sau absența cromozomului Philadelphia (anomalie a cromozomilor 9 și 22).
Neoplasmele mieloproliferative Philadelphia-pozitive cuprind:
- Leucemia mieloidă cronică (LMC): această boală este cunoscută și sub numele de neoplazie mieloproliferativă Philadelphia-pozitivă, deoarece se caracterizează prin prezența cromozomului Philadelphia în aproape toate cazurile. Se caracterizează prin proliferarea excesivă a granulocitelor. Globulele albe din sânge la acești pacienți sunt excesiv de numeroase și adesea nu reușesc să protejeze împotriva infecțiilor.
Neoplasmele mieloproliferative Philadelphia-negative cuprind:
- policitemia veritabilă (cunoscută și sub numele de boala Osler-Waackes sau boala Di Guglielmo, PV): proliferare necontrolată care afectează cu precădere globulele roșii, manifestată printr-o creștere excesivă a hematocritului și a hemoglobinei, ceea ce duce la un risc crescut de evenimente vasculare (în principal trombotice)
- trombocitemie esențială (ET): proliferarea necontrolată afectează predominant trombocitele, ceea ce duce la un risc crescut de complicații vasculare (în principal trombotice);
- Mielofibroza primară (MFP): un defect în producția de leucocite și trombocite cu zone de fibroză a măduvei osoase, adesea însoțită de creșterea volumului splinei;
Există, de asemenea, forme rare de neoplasme mieloproliferative Philadelphia-negative denumite sindroame hipereozinofilice și leucemie neutrofilică cronică, caracterizate prin supraproducția de eozinofile sau, respectiv, neutrofile. Mastocitoza sistemică (SM) este, de asemenea, clasificată ca fiind o MPN. Fiecare dintre aceste boli are potențialul de a se transforma în leucemie acută, dar gradul de risc variază foarte mult în funcție de tipul și caracteristicile patologiei de bază.
Cauze și factori de risc
Cauzele neoplasmelor mieloproliferative sunt necunoscute și nu au fost identificați factorii de risc evitabili. Cu toate acestea, următorii factori pot mări probabilitatea de a dezvolta boala:
- vârstă înaintată;
- expunerea la radiații;
- expunerea la substanțe petrochimice, cum ar fi benzenul și toluenul.
Care sunt simptomele?
De multe ori, MPN-urile nu prezintă simptome precoce, ceea ce poate face diagnosticul dificil. Simptomele sunt mai degrabă vagi și eterogene și nu indică existența unei boli. În unele cazuri, pacienții nu prezintă niciun simptom. Simptomele pot include următoarele:
- astenie progresivă (oboseală);
- dispnee (senzație de lipsă de aer);
- febră și infecții recurente;
- pierdere semnificativă în greutate într-o perioadă scurtă de timp;
- transpirații nocturne intense;
- dureri abdominale; digestie dificilă; congestie postprandială precoce; splină mărită;
- sângerare în cazul scăderii numărului de trombocite;
- prurit sistemic (în cazurile de PV apare de obicei la contactul cu apa, acvagenic)
- somnolență;
- dureri de cap;
- manifestări vasculare: înroșirea pielii însoțită de durere (mai ales pe față în PV), tromboză venoasă superficială sau profundă, inclusiv în localizări atipice (abdomen și creier), tromboză arterială (infarct miocardic și accident vascular cerebral).
Cum se diagnostichează?
În cazul în care se suspectează un neoplasm mieloproliferativ, se efectuează o examinare fizică și un interviu. Apoi se prescriu analize de sânge și examinări instrumentale aprofundate:
- analize de sânge: analizele de sânge includ o hemogramă generală, frotiu de sânge periferic cu numărarea optică a formulei leucocitare, determinarea nivelului de fier din organism și a vitaminelor utilizate de măduva osoasă (vitamina B12, vitamina B6, acid folic), dozarea eritropoietinei. În special, este necesară analiza moleculară a unor mutații specifice (BCR-ABL, Jak2 V617F, Jak2 exon 12, MPL, CALR, c-KIT) asociate cu diferite tipuri de neoplasme mieloproliferative;
- mieloaspirație și biopsie de măduvă osoasă: cu ajutorul unui ac lung atașat la o seringă, medicul aspiră o cantitate mică de măduvă osoasă și un fragment de os în vederea examinării la microscop pentru a identifica și cuantifica celulele canceroase. Acest studiu este necesar pentru stabilirea diagnosticului și oferă, de asemenea, informații genetice și moleculare despre tipul de neoplasm mieloproliferativ;
- examinări instrumentale, cum ar fi ecografia abdominală pentru a evalua dimensiunea ficatului și a splinei. IRM sau CT ale anumitor părți ale corpului pot fi sugerate dacă specialistul dorește să excludă evenimentele trombotice.
Examinări recomandate
Cum se tratează?
Tratamentul pentru neoplaziile mieloproliferative depinde de tipul de boală și este discutat și sugerat de specialiști pe baza unei evaluări globale care ia în considerare mai mulți factori, inclusiv tipul și biologia bolii, vârsta și starea generală de sănătate a pacientului. Tratamentul se efectuează în principal într-o clinică ambulatorie specializată, doar în cazuri speciale într-un spital de zi și/sau într-o unitate de internare. Se utilizează ghiduri internaționale și medicamente standard recunoscute oficial, de exemplu, inhibitori de tirozin-kinază (TKI) pentru LMC, oncocarbură, interferon (IFN), inhibitori de JAK2 în MPN Philadelphia-negative. Se realizează o monitorizare corespunzătoare a răspunsului molecular în conformitate cu un standard recunoscut, iar pacienții diagnosticați cu LMC care îndeplinesc criteriile din ghiduri sunt încurajați să întrerupă tratamentul. Ocazional, sunt sugerate protocoale cu medicamente noi, dacă acestea sunt potențial avantajoase pentru pacient. În caz de lipsă de răspuns la terapia standard și/sau în caz de evoluție clonală a bolii, se iau în considerare programe de tratament intensiv, care pot include și transplantul de măduvă osoasă.