Cancer de sân triplu negativ: o nouă speranță

Cancerul de sân este cea mai uzuală formă de cancer la femei și responsabil de 19% dintre cancerele ce afectează femeile.

„Cancerul de sân este clasificat în trei tipuri, definite în funcție de tipul receptorilor exprimați de celulele canceroase. Acești receptori definesc abordarea terapeutică ce urmează a fi urmată, deoarece reprezintă ținte reale de lovit cu medicamente”, explică Dr. Giampaolo Bianchini.

Există tumori ale căror celule exprimă receptori estrogenici sau progesteronici și, astfel, terapiile hormonale sunt benefice în cazul acestora.

Apoi există așa numitele tumori HER2-pozitive, ce au receptori pentru un factor de creștere (proteina HER2) capabili să alimenteze proliferarea acestuia. Aceste tumori pot fi tratate cu anticorpi monoclonali și molecule de mici dimensiuni, dezvoltate pentru a lega receptorii HER2.

În ultimul rând, există tumori triplu negative ce nu au receptori pentru estrogen, progesteron sau proteina HER2: aceste tumori nu au nicio țintă de lovit. Din acest motiv, dintre toate cancerele de sân, dintre care reprezintă doar 15%, sunt cele ce prezintă cel mai mare grad de mortalitate.

Până de curând, singurele terapii împotriva cancerului de sân triplu negativ erau chimioterapia, intervenția chirurgicală și radioterapia.

O serie de studii recente au stabilit eficiența clasei medicamentelor noi numite imunoterapice, în special inhibitori de puncte de control imun.  Descoperirea a primit Premiul Nobel pentru medicină în 2018 pentru descoperirea că inhibitorii de punct de control imun acționează „dezactivând frânele” sistemului imunitar.

De fapt, combinația dintre o chimioterapie (numită nab-paclitaxel) și un inhibitor de punct de control imun (atezolizumab) a fost aprobată recent ca primă opțiune de tratament a bolii metastazice.

„În prezent, terapia vizează doar tumorile ce exprimă proteina PD-L1 pe suprafață. Din cauza acestei proteine, tumora poate inhiba acțiunea sistemului imunitar asupra căruia acționează atezolizumab. Dar scopul nostru este unul și mai înalt. Vrem să verificăm eficiența medicamentului în cele mai timpurii etape ale bolii, înainte de intervenția chirurgicală, și să înțelegem mai bine cum funcționează medicamentul și cum să ajutăm și mai mulți pacienți să beneficieze de pe urma acestuia”, explică Dr. Bianchini.

Datele obținute în urma studiului NeoTRIP, ce include 260 de femei, sunt foarte promițătoare. De exemplu, analizând biopsiile după un singur ciclu terapeutic, adică la câteva săptămâni de la debutul tratamentului, cercetătorii nu au descoperit nicio urmă de țesut tumoral la o treime dintre pacienți.

Mai mult, aproximativ doi din trei pacienți ce prezentau inițial tumori negative PD-L1 au devenit pozitivi pentru PD-L1, ceea ce indică faptul că medicamentul ar putea fi eficient și pentru acești pacienți, așa cum sugerează deja alte studii. Acum este necesar să identificăm la care pacienți se obține acest răspuns și de ce.

În studiul NeoTRIP, cercetătorii au cules dovezi referitoare la elementele distinctive ale pacienților pentru care tratamentul imunoterapic este mai eficient. Acest lucru a fost efectuat prin analiza biopsiilor tumorilor prelevate la debutul terapiei, în timp ce tratamentul era în curs și în timpul intervenției chirurgicale.

“Pe lângă exprimarea proteinei PD-L1, de care se leagă medicamentul, alt indiciu important al eficienței este numărul limfocitelor infiltrante în țesutul tumoral: cu cât sunt mai multe limfocite de la început, cu atât mai eficient va fi tratamentul.

Pasul următor este extinderea capacității noastre de a analiza celulele canceroase, de a înțelege care sunt caracteristicile genetice și moleculare ce le fac mai mult sau mai puțin sensibile la imunoterapie, inclusiv noua generație de tehnici de secvențiere a ADN-ului”, conchide Dr. Bianchini.