Cancer ovarian
Ce este?
Carcinomul ovarian epitelial (cancer ovarian) este un neoplasm care provine din celulele epiteliale ale gonadei feminine și reprezintă aproximativ 90% din toate cancerele ovariene. Reprezintă 30% din cancerele genitale feminine și este a patra cauză principală de deces din cauza neoplasmelor maligne la femeile din țările industrializate.
Incidența bolii este în creștere în țările industrializate, cu o incidență de aproximativ 17 cazuri la 100.000 pe an și o rată de mortalitate de 12/100.000 pe an; 60-70% dintre cazuri sunt depistate în stadii târzii. În Italia, carcinomul ovarian afectează aproximativ 1,5 persoane la 10.000. În 2020, potrivit ISTAT, în Italia s-au înregistrat peste 5.000 de decese din cauza cancerului ovarian.
Tumorile epiteliale ale ovarului reprezintă un grup eterogen de neoplasme. Din punct de vedere histologic, se pot distinge cinci subtipuri majore:
- carcinomul seros de grad înalt (70%) se prezintă, de obicei, într-un stadiu avansat și cu implicarea ambelor ovare;
- carcinomul seros de grad scăzut (< 5%) se deosebește de cel anterior prin caracteristicile nucleare de "grad scăzut" și un indice mitotic scăzut;
- carcinomul mucinos (3%) este format din celule neoplazice care seamănă cu epiteliul gastric, intestinal sau endocervical. Dimensiunea mare și caracterul unilateral al neoplasmului sunt principalii parametri pentru a-l deosebi de metastaze;
- carcinom endometrioid (10%) - adenocarcinom de mici dimensiuni asociat cu focare de endometrioză ovariană sau pelviană;
- carcinomul cu celule clare (10%) apare de obicei în stadiu incipient și este asociat cu endometrioza.
Următoarea clasificare ia în considerare mecanismul patogenetic și modificările moleculare care contribuie la geneza acestor tumori. Se disting două grupe:
- tipul I, cu mutații în KRAS, BRAF, PTEN, PIK3CA, CTNNB1 și ARID1A, include carcinoame endometrioide, cu celule clare, mucinoase și seroase de grad scăzut, care apar în principal din focare de endometrioză atipică;
- tipul II, cu mutații în P53, include carcinoame seroase de grad înalt predominant care apar din epiteliul tubar și care pot fi asociate cu o mutație a genei BRCA.
Cauze și factori de risc
Factorii de risc pentru carcinomul ovarian epitelial includ:
- vârsta înaintată: riscul de a dezvolta cancer ovarian crește odată cu vârsta. De fapt, aproximativ jumătate din cazurile de cancer ovarian apar la femeile cu vârsta de peste 60 de ani;
- antecedente familiale de cancer ovarian;
- factori genetici: aproximativ 10-15% din cazurile de cancer ovarian se datorează unor gene care cresc probabilitatea de a dezvolta cancer (cel mai frecvent mutații BRCA1/2);
- absența nașterii (starea unei femei care nu a născut niciodată): nașterile multiple și alăptarea sunt considerate factori de protecție împotriva cancerului ovarian;
- endometrioza: o patologie caracterizată prin prezența țesutului endometrial ectopic, adică în afara locației sale normale (uter);
- excesul de greutate și obezitatea;
- menarhia precoce și/sau menopauza târzie, deoarece numărul mare de ovulații expune ovarul la o reînnoire celulară mai mare și, prin urmare, la riscul apariției mai multor erori de ADN.
Care sunt simptomele?
Cancerul ovarian este o boală foarte insidioasă, deoarece are semne și simptome atât de nespecifice încât diagnosticul precoce este dificil. În mod obișnuit, simptomele sunt următoarele:
- astenie;
- durere abdominală generalizată, distensie abdominală, creștere treptată și persistentă a circumferinței abdominale, balonare abdominală și/sau senzație de plenitudine chiar și după o masă ușoară;
- greață, diaree sau constipație;
- pierdere sau creștere inexplicabilă în greutate;
- lipsa poftei de mâncare;
- sângerări vaginale anormale sau nereguli menstruale;
- dispareunie;
- disurie sau urinare rapidă;
- lumbago.
Prin urmare, această simptomatologie este adesea atribuită unor afecțiuni mai puțin grave, cum ar fi creșterea în greutate, indigestia sau îmbătrânirea și, prin urmare, este foarte des subestimată.
Cum se diagnostichează?
Diagnosticul carcinomului ovarian începe cu colectarea unei anamneze personale și familiale amănunțite și cu examinarea ginecologică ulterioară a pacientei, inclusiv examinarea vaginală și rectală a pelvisului combinată cu palparea abdomenului.
Ecografia transvaginală și cea abdominală sunt cele mai frecvent utilizate teste de diagnosticare pentru a pune un diagnostic și/sau a confirma suspiciunea clinică a unei mase în pelvis. În plus, este importantă dozarea markerilor serici, cum ar fi CA125 și HE4. Analiza pentru CEA și CA19.9 poate fi utilă în diagnosticul diferențial cu bolile gastrointestinale.
În cazul în care suspiciunile clinice sunt confirmate, pacientul trebuie să fie supus unor investigații suplimentare necesare pentru stadializarea tumorii, adică pentru a verifica răspândirea tumorii și prezența metastazelor:
- Radiografie toracică sau tomografie computerizată toracică;
- tomografie computerizată a abdomenului și a pelvisului cu sau fără substanță de contrast;
- RMN al pelvisului cu sau fără substanță de contrast;
- scanare PET a întregului corp.
Diagnosticul final al carcinomului ovarian se bazează pe rezultatele examenului histologic după operație.
Examinări recomandate
Cum se tratează?
Chirurgia este folosită ca primă metodă de tratament. Chirurgia citoreductivă (îndepărtarea tumorii vizibile macroscopic) presupune îndepărtarea nu numai a uterului și a anexelor, ci și a omentului (masa peritoneală) și a altor țesuturi/organe, în cazul în care acestea sunt afectate de boală. În funcție de stadiul tumorii, tratamentul după operație include chimioterapie cu carboplatin și paclitaxel.
În cazul în care chirurgia primară citoreductivă nu este posibilă, se efectuează o laparoscopie diagnostică urmată de chimioterapie neoadjuvantă cu un regim standard, urmată de o intervenție chirurgicală de interval, urmată de încă 3 cicluri de chimioterapie pentru a finaliza.
Medicamentele de susținere cu țintă precisă, cum ar fi anticorpul monoclonal bevacizumab, care contracarează neoangiogeneza tumorală, și inhibitorii PARP (olaparib, niraparib și rucaparib), o proteină implicată în procesele de reparare a ADN-ului, sunt, de asemenea, utilizate ca parte a tratamentului de primă linie al cancerului și pentru recidive. Aceștia sunt selectați pe baza parametrilor de diagnostic molecular și a răspunsului la chimioterapia pe bază de platină.
Radioterapia este utilizată în scop paliativ pentru unele localizări metastatice.
La centrul nostru se desfășoară, de asemenea, studii clinice pentru tratamentul cancerului ovarian.