Adenocarcinom pancreatic
Ce este?
Adenocarcinomul de pancreas reprezintă 3% din toate cazurile noi de cancer și a patra cauză principală de deces prin cancer la ambele sexe, iar incidența este în continuă creștere în ultimii ani. Cu o rată de supraviețuire la 5 ani de 8% și o rată de supraviețuire la 10 ani de 3% și, prin urmare, adenocarcinomul pancreatic rămâne una dintre cele mai nefavorabile tumori cu prognostic. Acest lucru se datorează agresivității biologice a neoplasmului în sine și diagnosticării într-un stadiu avansat al bolii. Fumatul, factorii dietetici și obiceiurile de viață și patologiile de organ sunt factori de risc recunoscuți. Aproximativ 5-10% din cancerele pancreatice se datorează unor modificări genetice ereditare (de exemplu, mutația patogenă BRCA2). Testarea genetică pentru depistarea mutațiilor genei BRCA ar trebui oferită tuturor pacienților diagnosticați cu cancer pancreatic și cu vârsta mai mică de 74 de ani.
Care sunt simptomele?
Diagnosticul este adesea tardiv, deoarece simptomele sunt vagi și nespecifice. Tumorile corpului și cozii pancreasului sunt diagnosticate mai târziu decât tumorile capului, care determină mai frecvent icter obstructiv datorită efectului de masă al neoplasmului asupra tractului biliar. Tabloul clinic poate fi caracterizat prin:
- dureri abdominale în bară
- pierdere în greutate
- icter (pentru tumori la nivelul capului)
- steatorreea
- diabet nou apărut
- simptome de obstrucție gastroduodenală
Cum se diagnostichează?
De obicei, pacientul care se plânge de simptome trebuie să fie supus unei ecografii transabdominale, care ridică suspiciunea de neoplazie pancreatică. Se efectuează apoi o tomografie axială computerizată (CT) a toracelui și a abdomenului cu substanță de contrast intravenos, care este esențială pentru identificarea tumorii, studiul relațiilor acesteia cu organele și structurile învecinate și eventuala rezecabilitate chirurgicală, precum și absența sau prezența leziunilor metastatice la distanță.
În special, pentru studiul eventualei prezențe a metastazelor hepatice, se poate efectua o rezonanță magnetică nucleară cu substanță de contrast hepatospecifică pentru a clarifica suspiciunea și a crește posibilitatea diagnosticului de stadializare hepatică.
Prin urmare, testul de diagnostic prin excelență este eco-endoscopia, care permite o stadializare precisă și sensibilă a neoplasmului la nivel local și a eventualelor adenopatii și, foarte important, permite o tipizare a acestuia, prin efectuarea unei biopsii prin aspirație cu ac și analiză citologică (în sală există întotdeauna un tehnician citolog care evaluează cantitatea de material aspirat dacă este suficientă pentru un diagnostic corect).
Printre testele de laborator se mai dozează în sânge CEA și Ca19.9, doi markeri tumorali corelați cu cancerul pancreatic. Valorile lor pot fi crescute (Ca19.9 este crescut în special la 80% dintre pacienții aflați în stadii avansate) la diagnostic și pot reprezenta un ghid de control pentru răspunsul la tratamente.
Examinări recomandate
Cum se tratează?
Definirea strategiei terapeutice corecte necesită o echipă multidisciplinară specializată care include: chirurgi, oncologi medicali, gastroenterologi, radio-oncologi și radiologi și specialiști în îngrijiri paliative.
La pacienții cu cancer pancreatic localizat, care nu infiltrează structurile vasculare din jur, este indicată rezecția chirurgicală, care trebuie efectuată în centre cu volum mare/foarte mare de rezecții chirurgicale pancreatice, astfel încât să se reducă foarte mult rata complicațiilor care pot apărea în acest tip de intervenție chirurgicală majoră. Intervențiile indicate sunt duodenocefalopancreasectomia, pancreasectomia distală sau, mai rar, pancreasectomia totală. Acestea pot fi precedate sau urmate de chimioterapie și/sau radioterapie cu scopul de a reduce dimensiunea neoplasmului, de a elimina eventualele micrometastaze la distanță și de a reduce riscul de recidivă locală și/sau la distanță. Cu toate acestea, la momentul diagnosticului, mai puțin de 20% dintre pacienți au o tumoră rezecabilă.
Atunci când tumora este localizată la nivelul pancreasului, dar operaţia nu este indicată din cauza relației neoplasmului cu structurile vasculare, este indicată chimioterapia, urmată eventual de chimio-radioterapie concomitentă.
În cazul în care tumora nu este rezecabilă chirurgical, este posibilă tratarea simptomelor cauzate de neoplasm pe cale endoscopică și minim invazivă, ca în cazul icterului obstructiv (plasarea de stenturi biliare, hepaticodigiunostomii sau gastrodigiunostomii sub ghidaj ecoendoscopic sau chirurgical).
La pacienții cu cancer pancreatic metastatic, chimioterapia sistemică rămâne standardul de tratament.
În cazul cancerului pancreatic rezecabil, radioterapia adjuvantă postoperatorie poate fi luată în considerare în cazul metastazelor ganglionare pozitive sau al marjelor de rezecție. Radioterapia radicală este indicată la pacienții cu boală nerezecabilă. Tehnologiile disponibile, capabile să obțină o conformație de doză mare cu economisirea consecutivă a organelor de risc din jur, au făcut posibilă elaborarea unor protocoale de hipofracționare în 15 fracții. În prezent, controlul bolii, chiar și în cazurile avansate cu tratament combinat, este de aproximativ 27 de luni. În cazuri selectate este posibilă utilizarea unei hipofracționări cu tehnică stereotaxică în 5 ședințe în scop curativ sau chiar simptomatic.