Cancer de prostată
Ce este?
Neoplazia de prostată este în prezent cel mai frecvent neoplasm solid malign la bărbați, constituie aproximativ 15% din toate neoplasmele masculine și este a doua cauză principală de deces prin cancer la bărbați, după neoplazia pulmonară. Cea mai afectată grupă de vârstă este reprezentată de bărbații cu vârsta de peste 65 de ani. Principalul factor de risc pentru apariția cancerului de prostată este vârsta; în plus, există și alți factori importanți, cum ar fi istoricul familial, dieta (un aport ridicat de vitamina E, licopen și acizi grași omega-3 par a fi factori de protecție), rasa (afro-americanii prezintă un risc mai mare de cancer) și stilul de viață. O proporție deloc neglijabilă de pacienți pare să aibă un tipar ereditar clar. În ultimii ani, grație studiilor asupra genomului uman, s-a demonstrat că unele modificări genetice (vezi mutațiile din gena BRCA 2) par să fie asociate cu o incidență mai mare a cancerului de prostată, o vârstă mai mică de apariție și o boală mai agresivă. De fapt, în institutul nostru dispunem de teste genetice, care se efectuează pe probe de salivă și de sânge, menite să identifice tocmai acest subgrup de pacienți, pentru a primi o consiliere genetică adecvată în vederea propunerii unui tratament personalizat corespunzător.
Care sunt simptomele?
Prostate cancer is an asymptomatic disease in most cases and its diagnosis is often incidental. Possible symptoms are those related to local or systemic progression of the disease with haematuria, acute urinary retention, bone pain, renal failure.
Cum se diagnostichează?
Din acest motiv, screeningul pentru neoplazia de prostată bazat pe măsurarea valorii sanguine a PSA (Antigenul specific al prostatei) și pe examenul rectal (procedură minim invazivă care permite evaluarea dimensiunii, formei și consistenței prostatei) a căpătat în prezent o anumită importanță. În prezent, în Italia nu există protocoale de screening aprobate; totuși, cele mai recente orientări sugerează o măsurare a PSA la vârsta de 50 de ani sau înainte de această vârstă la pacienții considerați la risc (de exemplu, rasa afro-americană, familiaritatea și moștenirea genetică), pe care să se bazeze calendarul verificărilor ulterioare ale valorilor sanguine ale PSA. Valoarea PSA trebuie interpretată individual pe baza istoricului clinic și familial al individului, deoarece nu există o valoare „normală” reală. O valoare crescută a PSA nu este suficientă pentru diagnosticul de neoplazie prostatică, deoarece există multe alte afecțiuni, altele decât cancerul, care determină o alterare a PSA. Din acest motiv este necesară efectuarea unor teste de diagnostic mai invazive, principalul fiind biopsia de prostată sub ghidaj ecografic. Cu ajutorul acesteia se obțin mostre de țesut din prostată prin care se poate determina prezența celulelor canceroase în interiorul glandei. În ultimii ani, utilizarea imagisticii prin rezonanță multiparametrică a prostatei a devenit larg răspândită în practica clinică. Utilizând secvențe specifice, aceasta este capabilă să studieze parenchimul prostatic și să estimeze probabilitatea de nodularitate neoplazică în parenchimul prostatic prin atribuirea unui scor pentru fiecare (PIRADS SCORE). Utilizarea acestei tehnici permite, prin utilizarea unui software specific, efectuarea de probe de biopsie țintite în acele zone suspecte, suprapunând imaginile realizate anterior în RMN cu cele realizate în timp real în ecografie în timpul procedurii de biopsie, realizând astfel Biopsy Fusion.
Examinări recomandate
Cum se tratează?
În prezent, există numeroase tratamente pentru cancerul de prostată, iar alegerea metodei terapeutice depinde de caracteristicile pacientului și de boala în sine. Printre diferitele opțiuni terapeutice se numără: urmărirea fără tratament, intervenția chirurgicală (deschisă, laparoscopică sau robotică), radioterapia, ultrasunetele focalizate de înaltă intensitate HIFU, criochirurgia, terapia hormonală, chimioterapia sau o combinație a acestora. Tratamentul standard pentru cancerul de prostată la pacienții cu o speranță de viață mai mare de 10 ani este intervenția chirurgicală, care presupune îndepărtarea completă a prostatei, a veziculelor seminale și, eventual, a ganglionilor limfatici locoregionali. Scopul operației este eradicarea completă a bolii, pentru a maximiza conservarea retenției urinare și a funcției erectile. Metodele moderne de intervenție chirurgicală de conservare a nervilor care păstrează nervii responsabili de erecție permit de fapt majorității pacienților să restabilească atât retenția urinară, cât și funcția erectilă.
Radioterapia își găsește aplicații în orice stadiu pentru tratamentul cancerului de prostată, de la formele cele mai timpurii până la cele metastatice. Ea reprezintă o alternativă terapeutică eficientă la intervenția chirurgicală, cu rezultate comparabile sau superioare celor ale tratamentului chirurgical, cu un profil de toxicitate favorabil. Pot fi utilizate diferite tehnici în funcție de indicația clinică: tratamente moderat hipofracționate cu ajutorul Tomoterapiei în 28 de ședințe în cazul în care este necesară iradierea zonelor ganglionare pelvine pe lângă glanda prostatică; tratamente stereotaxice hipofracționate cu Cyberknife sau Tomoterapie în 4-5 ședințe atunci când ținta este reprezentată doar de glanda prostatică. În scurt timp va fi implementat un protocol de iradiere a prostatei într-o singură ședință în scop curativ. În seriile de pacienți care au fost supuși unui tratament cu intenție radicală cu risc intermediar nefavorabil, înalt și foarte înalt, supraviețuirea biochimică fără boală la 5 și la 10 ani este de 94% și, respectiv, 87,8%.
Celelalte alternative terapeutice menționate mai sus își păstrează rolul în diferite scenarii clinice posibile și, din acest motiv, tratamentul unui pacient cu cancer de prostată este adesea interdisciplinar.